Category Archives: Studii asupra contraceptivelor hormonale

Anticonceptionalele orale maresc riscul de cancer de san

Un studiu de tip meta-analiza analizeaza rezultatele mai multor studii pe acelasi subiect si incearca sa traga unele concluzii comune care reies din majoritatea studiilor incluse in meta-analiza.

In revista Mayo Clinic Proceedings, in numarul din Octombrie 2006 a aparut o meta-analiza pe 34 de studii care trage concluzia ca contraceptivele folosite in perioada premenstruala cresc riscul de cancer la san, mai ales la femeile care le folosesc inainte de prima nastere.

Meta-analiza se bazeaza pe mai multe studii cu rezultate similare. In ciuda dovezilor din ce in ce mai numeroase, multe femei nu sunt constiente de riscul folosirii contraceptivelor orale folosite inainte de prima nastere, spune autorul studiului, Dr. Chris Kahlenborn de la Altoona Hospital in Altoona, Pennsylvania, SUA.

Dr. Kahlenborn spune ca discrepanta intre risc si asumarea acestui risc de catre paciente a motivat realizarea acestei meta-analize care a implicat extragerea de date din 34 de studii care analizeaza legatura intre contraceptivele orale si cancerul de san premenstrual. In aceste studii au fost incluse femei in perioada premenstruala, cu varsta sub 50 de ani si care au fost in cele mai multe cazuri diagnosticate cu cancer dupa anul 1980.

“In timp ce studiam literatura medicala, am observat ca aparea un trend” spuneDr. Kahlenborn. “Mai precis, contraceptivele orale folosite inainte de prima nastere pareau sa mareasca consistent riscul de cancer de san premenopausal. Desi trendul era aparent, femeile care nu au ajuns la menopauza erau in continuare asigurate ca contraceptivele orale sunt in general sigure”.

Pacientele ar trebui sa stie ca folosirea continua a contraceptivelor orale inainte de nastere creste riscul dezvoltarii cancerului de san, spune Dr. Kahlenborn. El spune ca doctorii ar trebui sa informeze mai bine pacientele asupra tuturor riscurilor asociate cu folosirea contraceptivelor orale.

Studiul subliniaza ca 21 din of 23 studii au aratat un risc crescut al cancerului de san si ca incidenta cancerului in randul femeilor care au folosit contraceptivele a fost cu 44% mai mare.

In plus, in 2005, Organizatia Mondiala a Sanatatii a clasificat oficial contraceptivele orale in categoria carcinogen de clasa intaia, aminteste autorul meta-analizei.

Alti autori ai studiului meta-analiza sunt Dr. Francesmary Modugno, si Dr. Potter, ambii de la Institutul de Cancer al Universitatii din Pittsburgh  si Dr. Walter Severs,  de la Pennsylvania State University.

Mayo Clinic. “Oral Contraceptives Increase Risk For Breast Cancer In Some Women, Meta-analysis Finds.” ScienceDaily. ScienceDaily, 31 October 2006.

 

MIJLOACE ANTICONCEPŢIONALE – Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte.

 

Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte.

Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog.

 

Dr. med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrică

la spitalul cantonal Stans, Elveţia, CH – 6370) în colaborare cu Otto Döpper

(Articolul de mai jos este textul conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional „World Federation of Doctors Who Respect Human Life”)

 

I. INTRODUCERE

 

              Contracepţia ‑ binecuvântare sau blestem?

            Contracepţia este inseparabil legată de starea moral‑spirituală a Europei şi a aproape întregii lumi industrializate contemporane. Ridicată în slăvi ca o mare binecuvântare de unii, condamnată ca un blestem de alţii, ea a provocat mari transformări sociale şi ideologice.

 

            Ruptura între sexualitate şi procreaţie

            Pentru prima dată în istoria omenirii s‑a ajuns la o despărţire de mari proporţii între sexualitate şi procreaţie. Această sciziune, aparţinând până acum doar sferei private, a năvălit deodată în domeniul public. S‑a promovat un drept la uzul liber al sexualităţii conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare. Principiul plăcerii a căpătat prevalenţă faţă de finalitatea biologică a sexualităţii, reproducerea. Valul de pornografie a pregătit teoretic acest proces, anticoncepţionalele l‑au realizat practic.

 

            Medicalizarea controlului sarcinii

            În cadrul acestei desfăşurări de fenomene, s‑a produs ceva cu totul nou: reglementarea concepţiei a ajuns să fie aproape total medicalizată; medicul, protectorul vieţii până atunci, s‑a transformat pe negândite, şi la început involuntar, într‑un important factor de codecizie la împiedicarea vieţii şi un reducător al numărului de naşteri, iar lumea occidentală va avea de suferit încă mult timp de urmările acestei situaţii.

           

            Răul mai mic

            Nu a fost prea greu să se câştige pentru acest proiect corpul medical, sugerându‑i‑se acestuia şi, de altfel întregii populaţii, cuvântul de ordine „mai bine să previi decât să avortezi”. Extrem de puţini au observat însă că astfel se înlocuia diavolul cu belzebut. Pentru că în acelaşi timp a fost propagată  ideea „răului mai mic”, nici ea nu şi‑a ratat ţinta. A acţionat foarte insidios din primele momente şi încă mai are efect.

 

            Din cine este format lobby‑ul internaţional

            Avortul a fost propagat aproape concomitent în toate ţările occidentale, sistematic şi gradat, cu toate mijloacele la dispoziţie, inclusiv prin minciună şi manipulare verbală. În prima fază, au fost intenţionat încălcate prevederile legale din domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative şi astfel a fost distrusă conştiinţa asupra demnităţii inviolabile şi a dreptului inalienabil la viaţă ale copilului nenăscut.

            Procesul formării opţiunilor parlamentare a fost „(re)structurat” cu statistici false.   

            Medicul american Dr. Bernhard Nathanson, odinioară personalitatea cu rol conducător în acţiunea de creare a NARAL (Liga Americană pentru Dreptul la Avort), un medic care a efectuat personal peste 60.000 de avorturi şi care se numără în prezent printre cei mai hotărâţi adversari ai avortului, ne spune în diferite conferinţe:

            „Noi falsificam numărul avorturilor ilegale… Ştiam bine că numărul total al avorturilor ilegale din SUA se ridică aproximativ la cifra de 100.000. Însă cifra pe care o prezentam în mod repetat ‑ în mod repetat !! ‑ publicului şi mediilor de informare era de 1mil. În urma avorturilor ilegale mureau anual între 200- 250 femei. Cifra pe care o reluam constant şi o furnizam mediilor de informare era 10.000. Aceste cifre începeau să marcheze conştiinţa publică în SUA”.

            Dr. Nathanson descrie şi o altă tactică:

            „Tactica cea mai importantă şi mai eficientă pe care noi, cei din NARAL, am folosit‑o între 1968 şi 1973 a fost «cartea (de joc) catolic㻄. Adică : 1. atacuri şi calomnii directe împotriva Bisericii catolice: înapoiată, reacţionară, nu                                                                       merge în pas cu vremea; şi

       2. falsa reacţie a multor funcţionari din organismele bisericeşti şi a episcopilor catolici la aceste lovituri neîncetate

            Numai această tactică ar fi îndeajuns pentru a ne demonstra că nu se poate lua în serios sloganul anticoncepţioniştilor „mai bine să previi decât să avortezi”.. Dacă s‑ar fi avut într‑adevăr în vedere anticoncepţia preventivă, nu s‑ar fi propagat masiv şi în paralel avortul.

 

            Linia de unire între anticoncepţie şi avort:copilul ca ameninţare

            Astăzi o ştim: anticoncepţia şi avortul se află în strânsă legătură. Nu numai în planul mecanismului de acţiune (aşa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. O anticoncepţie eficientă urmăreşte să prevină: Ceea ce trebuie să fie împiedicat este tocmai copilul. Astfel se formează şi se dezvoltă intensiv o concepţie negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului‑duşman. Dar întrucât în toate acestea este implicată sexualitatea, un instinct dominant al umanităţii, era absolut inevitabil ca sexualitatea să ajungă rapid prioritară faţă de copil. Copilul a devenit tot mai mult fenomenul nedorit ce însoţeşte sexul. Şi atunci când în ciuda anticoncepţionalelor acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi garanţie absolută, ultima soluţie fiind numai avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepţiei şi tocmai de aceea este propagat în mod egal . Din cazul Californiei aflăm că 40% din cele 300.000‑500.000 avorturi dintr‑un an sunt legate de rateuri ale contraceptivelor . Deosebit de semnificativă este şi observaţia că tocmai în ţările care au acceptat în stil mare contracepţia, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeaşi perioadă de timp.

            Cele mai recente statistici din Anglia dovedesc falsitatea teoriei mereu repetate că folosirea anticoncepţionalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, teorie exprimată direct prin cuvântul de ordine „mai bine să previi decât să avortezi”. Anglia face parte dintre ţările cu cel mai înalt nivel de acceptare a pilulei: acolo 43% (!!) din femei iau pilula. Dacă folosirea anticoncepţionalelor ar conduce la scăderea numărului de avorturi, atunci cota de avorturi din Anglia ar trebui să coboare în mod corespunzător. Dar nu este aşa. Conform cifrelor oficiale oferite în 1988 de guvernul britanic, cota avorturilor din Anglia a ajuns la un nivel record. Numărul avorturilor a crescut din 1969 în 1988 de la 7% la 20%. Este o creştere de aproape 300%! La adolescenţi numărul lor a crescut chiar de la 9 la 36%, deci de patru ori.

 

            Manipularea limbajului

            Regulile şi normele limbii au modificat în profunzime conştiinţa juridică. În paralel cu dispariţia conştiinţei a ceea ce este drept, dispare întotdeauna şi conştiinţa a ceea ce este nedrept, ca faptă sau neglijenţă criminală. Nu trebuie deci să ne mirăm că a dispărut aproape cu desăvârşire conştiinţa naturii criminale a uciderii copiilor nenăscuţi. S‑a dorit oare aceasta? A fost o politică deliberată? Ce amploare a luat pierderea conştiinţei binelui şi a răului ne pot arăta într‑un mod cutremurător cele relatate de o soră de caritate despre practicile din secţia de ginecologie dintr‑o mare clinică din Hamburg, de la mijlocul anilor ’80. Cităm din Schwäbischer Zeitung – articolul „Biserică şi Viaţă” din 05.12.1990:

            „…Altă dată am participat la o întrerupere de sarcină în luna a şasea. Femeii i se aplicase perfuzia pentru stimularea naşterii, adică procesul de expulzare a fătului fusese provocat artificial, pe cale medicamentoasă. Deîndată ce a început travaliul de eliminare am chemat medicul de gardă. Femeia se afla întinsă pe pat. I‑am pus plosca dedesubt şi copilul a căzut în ea. Scâncea… Necrezându‑şi urechilor, femeia a întrebat: «Trăieşte cumva? Strigă?» Medicul a tăiat cordonul ombilical şi a pus capacul pe vas. Am dus oala în spălătorul secţiei, unde, conform regulamentului interior, trebuia lăsată circa două ore, interval după care copilul era sigur mort. De acolo ajungea la lada de gunoi a clinicii…. Din câte ştiu eu, situaţia din secţie nu s‑a schimbat de atunci încoace”.

În cazul de mai sus nu este vorba de un avort în sensul paragrafului 218 din Codul Penal german, ci de omor cu premeditare în sensul paragrafului 211. Dar şi aici se aplică formula lingvistică trecută cu vederea: omorul premeditat al unui copil în vârstă de 6 luni ‑ născut viu ! ‑ este descris drept „întrerupere de sarcină în luna a şasea”…

            Sloganuri ca „mai bine să previi decât să avortezi” sau „a te păzi este un rău mai mic” ca şi multe altele sunt toate manipulări ale limbii făcute cu scopuri precise.

 

            Medicina fără valori – medicina fără etică

            Cu această relativizare a ideilor morale s‑a urmărit în stil mare o etică „eliberată” de valori. Aşa a apărut medicina a‑valorică, medicina fără etică. S‑a ajuns atât de departe, încât un medic, „bun catolic”, referindu‑se chiar la numele unei asociaţii (Federaţia Mondială a Medicilor care Respectă Viaţa Umană) a atras atenţia: „Nu este medic cel ce nu respectă viaţa”, dar acelaşi medic implantează femeilor spirala care provoacă avort motivând că ele doresc aceasta, dar nu reuşesc să o facă singure. Această poziţie trimite la o altă urmare de proporţii a „eticii moderne” ‑ permisivitatea în medicină. Pacientul poate dori orice ‑ medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de consideraţii moral‑valorice. Atitudine care îşi extinde valabilitatea de la abordarea cosmetizată a contracepţiei, la diagnoza prenatală şi avort, până la eutanasie.

           

            Provocarea panicii prin teoria suprapopulării

            Un alt factor creator de motivaţii care a ajutat atât emoţional cât şi ideologic la pătrunderea şi instalarea anticoncepţiei moderne a fost ideea stăvilirii „suprapopulării” şi ea tot o minciună crasă. De fapt nu există o suprapopulare. Iniţial, anticoncepţionalele trebuiau să ţină în frâu „suprapopularea” ţărilor din Lumea a Treia. Dar conducătorii acestor ţări au sesizat la timp resorturile jocului, iar femeile de acolo nu au acceptat să se supună acestor agresiuni artificiale. A fost atunci necesară o fulgerătoare comutare a propagandei spre a se dovedi că femeile naţiunilor industrializate acceptau de exemplu pilula şi spirala avorţionistă, ceea ce era adevărat într‑o măsură neaşteptat de mare. Numai că efectul a fost o implozie a numărului populaţiei în aceste ţări industrializate, în timp ce în Lumea a Treia creşterea populaţiei a continuat. Până în prezent, metodele anticoncepţionale moderne nu au reuşit să pătrundă în Lumea a Treia. Ce s‑a petrecut la noi a fost sintetizat dr. med. Ellen Grant în cartea sa demnă de toată atenţia „The Bitter Pill” (Amara pilulă): „Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populaţiei“.

 

            Efecte ameninţătoare asupra structurii demografice – exemplul Germaniei

            Câteva cifre sunt îndeajuns spre a ne arăta ameninţătoarele urmări pentru structura populaţiei în Germania de Vest. Implementarea şi menţinerea în viabilitate a dinamicii reformei sistemului de pensii introdusă în 1957 sub cancelariatul lui Konrad Adenauer  depindea direct de un anumit număr minim de copii absolut necesar pentru a menţine sistemul stabil. Dacă notăm acest număr necesar din 1957 cu 100%, în 1983 numărul de copii a scăzut la aprox. 60%. Adică, în 1983 lipseau deja 40% din copiii care ar fi întreţinut stabilitatea sistemului. Coeficientul net de reproducere este cifra care indică dacă populaţia unui stat stagnează, rămâne constantă (= 1.00); dacă ea scade, cifra este subunitară, dacă populaţia creşte, coefic.devine supraunitar.

            Fundamentele spirituale şi morale ale Germaniei de Vest au fost profund şi puternic zdruncinate. Viaţa economică s‑a destabilizat si prin iniţierea atât de controversatei Ostpolitik.

            Drept urmare, totala interzicere a produselor pornografice a fost ridicată într‑o mare măsură, iar controlul exercitat de stat a fost înlăturat, toate sub motivaţia că morala publică şi privată ar fi, chipurile, o zestre juridică inutilă.            Sexualitatea trebuia să fie separată de perpetuarea vieţii şi trebuia să fie prezentată ca o necesitate corporală, biologică, oarecare. Cu ce profunde consecinţe! Privind retrospectiv, Renate Schmidt, din SPD, constată în 1988 următoarele: „Eroarea revoluţiei sexuale a fost aceea de a considera sexualitatea eliberată de stigmatul ‚desfrâului’ şi constrângerile procreaţiei… drept o necesitate fiziologică ca oricare alta.„ .

            In faţa consecinţelor persistente ‑ creşterea nivelului general al agresivităţii, climatul generalizat de violenţă, inclusiv cel din mediile de informare; o evoluţie care, de altfel, ar fi fost întru totul previzibilă, atunci când se coboară pragul tolerabilităţii şi se distruge sentimentul pudoarei ‑ cercul de lucru al fracţiunii parlamentare SPD pentru egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi‑a pus în 1988 pentru prima dată „problema unei posibile limitări sau chiar eliminări a liberalizării” şi a unei alte atitudini „faţă de sexualitate”. La sfârşitul lucrărilor s‑a ajuns chiar la concluzia că „avem nevoie de o nouă etică” şi, fireşte, acesteia ar trebui „să‑i revină sarcina de a susţine lămurirea situaţiei noastre prezente”.

            În februarie 1943, la invitaţia Universităţii Durham, prof. dr. C.S. Lewis a tratat în trei conferinţe problema obiectivităţii principiilor morale primare, prezentând cu o rară ascuţime de spirit ideea că este pusă în joc existenţa sau pieirea omenirii („a fi sau a nu fi”) dacă omul dispreţuieşte legea morală valabilă în mod absolut şi consideră că îşi poate construi o etică nouă, convenabilă lui.

            Prof. dr. Lewis. Spunea: „Dacă obligaţia morală faţă de părinţi este o superstiţie, atunci tot superstiţie este şi obligaţia mea faţă de urmaşi. Dacă dreptatea este o superstiţie, atunci şi datoria morală faţă de patria şi neamul meu tot superstiţie va fi. Aşa cum este o valoare veritabilă cercetarea ştiinţifică, tot aşa este şi fidelitatea conjugală. Rebeliunea noilor ideologii împotriva «Legii naturale» este răzvrătirea crengii împotriva trunchiului; dacă ar izbândi, rebelii ar fi puşi în situaţia de a constata că s‑au distrus pe ei înşişi. [ Lewis, p. 49, 50]

            În aceiaşi perioadă de timp, din octombrie 1969 până în septembrie 1982 s‑a desfăşurat şi apriga luptă pentru înlăturarea protecţiei prin Codul Penal a copiilor nenăscuţi, aflaţi în trupul mamei lor: Libertatea de a ucide era fundamentată pe un pretins drept la libera dispunere de sine însăşi a femeii.

            Un ultim exemplu pentru această evoluţie primejdioasă, în care numărul de copii scade mereu, iar numărul persoanelor în vârstă creşte mereu  :

            Pentru fiecare 100 de locuitori:

            în 1910       5 vârstnici (oameni peste 65 ani)                 34 copii (până la 14 ani)                  raport 1 : 6,8

            în 1988       15 vârstnici                                                 16 copii                                          raport  1 : 1

            în  2040       29 vârstnici                                                 12 copii                         raport  inversat: 2,4 : 1

            Unul din semnalele de început ale acestei evoluţii nesănătoase a fost pedagogia emancipatoare de stânga a Şcolii de la Frankfurt prin „teoria criticistă” (numită până în 1933 teoria marxistă !!) care promova următoarele idei:

  • înlăturarea şi distrugerea educaţiei impregnate de creştinism;
  • coborârea pragului pudorii, eliberarea (prin jurisprudenţă) a instinctului sexual, disocierea lui de procreare şi de „căsătorie ca ordine sexuală”, cu o concomitentă anihilare a sentimentului ruşinii;
  • distrugerea legăturilor cu familia, părinţii, cultura creştină, cu religia, cu Biserica, cu neamul şi cu statul; o răsturnare a extremei false: „Tu nu eşti nimic. Poporul tău este totul !” în cealaltă falsă extremă: „Tu eşti totul, poporul tău nu înseamnă nimic !”;
  • recomandarea şi sprijinirea uciderii copiilor nenăscuţi în trupul mamei lor;
  • şi în acest fel dirijarea spre inuman şi chiar bestial

            În 1990 impozitul pentru asigurarea de pensii era de 18,7%. Dacă evoluţia demografică negativă îşi urmează cursul actual, în 2030, impozitul ar trebui ridicat la 40% sau chiar mai mult pentru a se menţine actualul nivel al pensiilor.  Iar dacă, ulterior, puţinii tineri rămaşi în Germania nu vor mai fi de acord să suporte costurile pentru numeroşii bătrâni din ţară, iar cotitura spiritual‑morală tot nu se va produce, atunci va începe discuţia despre pilula morţii.

            Observăm o orientare pe care o semnalase Ferdinand Oertel încă din 1979: „În condiţiile societăţii preindustriale a‑ţi creşte proprii copii era ceva legitim, legitimat de sistem. În prezent, dimpotrivă, este «la modă» şi marchează direcţia socială cel care nu are copii şi îşi foloseşte întregul venit pentru plăceri proprii cât mai mari.

            Chiar aşa! Intrăm în domeniul absolutei absurdităţi. Dar nu calculele sunt absurde! Situaţia în care alunecăm fără să ne dăm seama este absurdă. Dacă nu se întâmplă ceva, rapid şi masiv, dacă ne lăsăm mânaţi în continuare ca până acum, dacă femeile germane din Bavaria şi RFG vor ajunge la aceiaşi fertilitate medie ca acelea din München între 1975 şi 1979, atunci vom avea în faţă următoarea imagine:

                                                1978                2278

            Bavaria                10.819.000 loc.       1136 loc.

            RFG                    61.300.000 loc.       6400 loc.

 

 

 

II. MIJLOACE CONTRACEPTIVE ARTIFICIALE

 

            1. Spirala sau IUD (Intra‑Uterin‑Device)

            Există deja de la începutul secolului 20. Pe vremea aceea se fabrica din ceramică. Din cauza unor experienţe neplăcute s‑a renunţat, dar în perioada contemporană, noile materiale sintetice ar putea‑o readuce masiv în uz.

            Spirala este în primul rând un mijloc abortiv timpuriu. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată şi acesta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei moderne nu schimbă hotărâtor acest mecanism de funcţionare. Tot atât de puţin convingătoare este şi descrierea mai recentă a spiralei care pretinde că IUD pur şi simplu ar împiedica realizarea fecundării.

 

            Efecte secundare

            Cele mai importante sunt, aici, infecţiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate. Datorită acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) şi sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă).

            Un alt efect sunt perforaţii ale uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinului, de exemplu.

            Sângerările şi durerile sunt alte posibile efecte secundare.

            În SUA, din cauza acestor factori de risc, se află în curs circa 2500 procese, implicând pretenţii la daune de ordinul a miliarde de dolari. Din această cauză, din anul 1987, IUD a fost retras de pe piaţă în SUA. Industria farmaceutică a avut această iniţiativă chiar înainte de a se fi pronunţat interdicţia FDA. Această abilă mişcare de şah a avut drept scop asigurarea posibilităţii de a produce în continuare spirale pentru export în alte ţări. Verdictul FDA ar fi provocat mari dificultăţi pentru continuarea exportării produsului.

            Şi în acest caz putem constata un spectru larg de efecte colaterale, pe de o parte, iar pe de alta, efectul de avort timpuriu, cu aspecte etice care nu pot fi trecute cu vederea.

 

            2. Condom‑ul sau prezervativul

            A fost mult timp criticat şi respins. I s‑a atribuit un foarte ridicat coeficient de eşecuri în evitarea sarcinii. Abia odată cu masiva răspândire a Sindromului Imuno‑deficienţei Umane Dobândite (SIDA) a reintrat brusc în uz, deşi ar trebui să se recunoască un coeficient foarte ridicat de eşecuri şi în evitarea propagării SIDA.

            Astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată înşelătorie periculoasă.

 

            3. Spermicide sub forma de supozitoare, săruri, alifii, spray‑uri, tampoane

            Acestea sunt substanţe chimice destinate uciderii spermatozoizilor. Incertitudinea împiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidenţă. Se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. În cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s‑au semnalat, totuşi, naşteri cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină de regulă prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent.

 

            4. Sterilizarea bărbatului şi a femeii

            Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirurgicală, deseori fără o indicaţie medicală, şi constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii. Există două tehnici operaţionale: laparotomia, deschiderea cavităţii abdominale, şi laparoscopia, intervenţie realizată prin examinarea vizuală a cavităţii abdominale

           
Efecte secundare

            Intervenţia nu este lipsită de riscuri şi aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală şi deschiderea abdomenului, indiferent de metoda adoptată pentru sterilizare.

            Pericole deosebite prezintă sterilizarea tubelor prin laparoscopie; dubla introducere a acestora în abdomen, fără control vizual, orbeşte, poate produce, de exemplu, răniri ale vezicii urinare, intestinelor şi pe traiectul vaselor sangvine .

            Conform unui studiu întocmit de Royal College of Obstreticians and Gynecologists (1978) cota de cazuri cu complicaţii este de 29,1 la 1000 de laparoscopii pentru diagnostic şi de 40,6 la 1000 de laparoscopii de sterilizare.

                                                                                               

Urmări pe termen lung ale sterilizării

            Sarcini extrauterine:

            Acestea survin în urma unor eşecuri în sterilizare. Diferite studii indică procente variind între 13,6 şi 90% din cazuri.  Sarcina extrauterină după sterilizare tubulară este o complicaţie foarte gravă şi constituie cauza a circa 10% din cazurile de deces a mamei.

 

            Tulburări ale ciclului menstrual:

            O serie de cercetări descriu în mod repetat tulburări menstruale de diferite tipuri: hipermenoree şi dismenoree urmate de frecvente hysterectomii (20% mai multe hysterectomii după sterilizarea tubulară).De curând s‑a formulat supoziţia că la femeile supuse sterilizării tubulare apare cu frecvenţă mai mare carcinomul mamar; se poate lua în considerare şi ipoteza că apariţia carcinomului mamar este legată de tulburările hormonale (dereglarea ciclului).

 

            Tulburări psihice:

            În 1978, psihiatrul Petersen  semnala că în jur de 5% dintre femei regretă intervenţia (de sterilizare). În 1986, literatura de specialitate vorbeşte de 10‑15% – adică de două până la trei ori mai multe cazuri în 10 ani! Deşi Petersen afirmă că majoritatea cuplurilor au senzaţia unei despovărări după sterilizarea tubară, totuşi, tot el subliniază seriozitatea consecinţelor psihice şi consideră: „Faptul real al dificultăţilor scoate în evidenţă cu pregnanţă că această intervenţie în sfera sexuală este un act cu efecte profunde şi care trebuie să fie tratat cu toată seriozitatea; el impune explicaţii deplin transparente, consiliere individualizată şi o decizie bine cântărită”.

            Referitor la urmările nefavorabile, percepţia multora dintre persoanele interogate a fost contradictorie. Pe de o parte, se exprimă energic satisfacţie pentru rezultatele operaţiei. Dar pe de altă parte, se relatează şi situaţii nedorite consecutive acesteia, „negându‑se însă, în general, legăturile interne cu operaţia. Probabil este vorba aici de «satisfacţie de justificare» cu ajutorul căreia persoanele operate caută să‑şi înăbuşe propriile îndoieli sau scepticismul altora. Îndoiala sporeşte inconştient în forul lor interior, dând naştere la tulburări cu atât mai puternice”. În continuare, Petersen spune: „O cercetare foarte amănunţită pe durata unui an la un grup de femei din Zürich a furnizat o concluzie importantă, cu puternice valenţe generalizatoare: femeile cu sensibilitatea medie trec printr‑un fel de doliu tăcut de 6 până la 12 luni; ele trebuie să facă faţă în acest timp unei dorinţe după copil care apare în mod repetat sub diferite forme (de pildă, «fanteziile de restituire», reprezentări mentale ale dorinţei de a purta o sarcină, care ar fi un semn de sănătate psihică şi de dominare sănătoasă a situaţiei de contracepţie ireversibilă). Femeile mai robuste psihic, puternic răzbătătoare nu trec prin astfel de situaţii. Cele nevrotice sau care au suferit tulburări sufleteşti din diverse alte cauze îşi refulează tristeţea ‑ dar dezvoltă în schimb tulburări sexuale şi psihosomatice (cum ar fi simptomele unei sarcini)”.

            Pentru practica medicală este important faptul că nici vârsta subiectului în momentul operaţiei şi nici numărul copiilor proprii nu au vreo influenţă asupra urmărilor psihice a contracepţiei ireversibile… Maturitatea personală şi maturitatea deciziei pentru contracepţia definitivă nu se pot aprecia nici după numărul copiilor, nici după numărul anilor trăiţi.”

            În ceea ce priveşte libidoul, facem trimitere la consideraţiile dezvoltate cu privire la inhibitorii de ovulaţie, valabile în totalitate şi aici. Împotriva sterilizării în perioada de lehuzie există constatarea frecventă a aşa‑numitor „sudden unexpected death”, respectiv „sudden infant death syndrome” (SIDS), adică brusca şi neaşteptata moarte a copilului, care survine în primul an de viaţă a acestuia.

            Sintetizând cele de mai sus, putem spune:

            Alături de argumentele împotriva sterilizării în timpul lehuziei, rata mult prea ridicată a complicaţiilor după sterilizarea tubară constituie un argument împotriva opţiunii pentru această intervenţie. Pe lângă toate acestea, creşterea de două‑trei ori în numai zece ani a repercusiunilor psihice ale intervenţiei arată că nu ne este permis să neglijăm nici acest aspect al problemei. În afară de aceasta, observăm în ultimul timp o creştere a cererilor de refertilizare (procesul invers sterilizării). Este însă demn de semnalat că în anii 1986‑1987 ginecologii americani şi‑au afirmat deschis consensul de a aplica pe viitor deosebit de restrictiv sterilizarea tubară.

 

5. Efectul depresiv asupra ovulaþiei ºi cel de avort timpuriu exercitat de Pilula Anti‑Baby

            5.1. Preistoria

            În SUA, în anul 1943, chimistul Russel E. Marker este primul savant care reuşeşte să producă progesteron pur dintr‑un extract de rădăcini de jam mexican sălbatic. În 1951, o echipă condusă de George Rosenkranz şi Carl Djerassi obţine din acelaşi material de bază primul progestagen eficace pe cale orală, denumit Norethisteron.

            În acelaşi an, activista feministă Margaret Sanger, cu ocazia unei vizite în SUA, i‑a cerut lui Gregory Pincus, fiziologul principal de la Worcester Foundation, să elaboreze noi metode de prevenire a sarcinii. Mijlocul trebuia să fie „nedăunător, absolut sigur, simplu şi practic, universal valabil şi estetic“. Cinci ani mai târziu, în 1956, Pincus, împreună cu ginecologii John Rock şi Celseo Garcia puteau deja să anunţe în revista „Science” primele încercări reuşite de evitare a sarcinii cu o pilulă combinată conţinând estrogen şi progestagen     

            Pincus a realizat prima pilulă Anti‑Baby pentru evitarea sarcinii. Enovid‑10 se chema preparatul care, pe data de 18 august 1960, a fost pus în vânzare şi care promitea femeilor absolută siguranţă împotriva unei sarcini nedorite. El conţinea o combinaţie între hormonul sexual feminin estrogen şi progestagen, cu o doză de 85 micrograme estrogen.

            De la bun început, savanţii şi medicii au fost unanimi în a considera că acest nou medicament nu trebuie să fie comercializat decât sub control medical strict. Pe atunci, se recomanda ca pilula să nu fie administrată mai mult de doi ani consecutivi.

            Deşi doza era mult prea ridicată, totuşi era însoţită de reclama dibace care lăuda calităţile de absolută siguranţă şi de bună tolerabilitate şi susţinea că produsul nu este vătămător, pilula Anti‑Baby şi‑a început mersul triumfal în jurul lumii, purtând vălul care ascundea modul în care se realiza efectul scontat: luată fără grijă şi reflecţie de către femei, prescrisă de către medici fără grijă şi reflecţie suplimentară. A devenit mina de aur a vânzătorilor de pilule.

            Deja în 1961, la un an după americani, pătrundea pe piaţă  „Anoviar”, prima pilulă Anti‑Baby europeană.

            Astăzi, sunt 50, multe cu aceleaşi substanţe în compoziţie. Nu pot fi comparate în nici un caz cu cele din 1961. Conţinutul în hormoni, cu cele 85 micrograme de estrogen, era de circa 40 de ori mai mare decât cel din pilulele noilor generaţii. Compoziţia şi dozajele au fost modificate şi reduse în scopul diminuării proporţiilor efectelor secundare.

            În SUA, ţara de origine a pilulelor Anti‑Baby, s‑a produs un mare reflux de la mijlocul anilor ’70, o mişcare de retragere care se menţine şi în prezent: vânzările au scăzut drastic, după ce comisia de supraveghere americană a avertizat împotriva unor grave efecte secundare ale pilulei cu hormoni. Numai cca. 1 din 13 din femeile între 15 şi 45 de ani din SUA mai iau pilula ca mijloc de reglare a sarcinii, adică un procent de numai 8%. Alta e situaţia în Germania: aici 1/3 din femeile între 15 şi 45 de ani (deci 33% !) înghit regulat pilula. Pe tot globul, se apreciază că 60 până la 80 de milioane de femei îşi administrează zilnic mijlocul de evitare a sarcinii

            Preparatul hormonal „Pilula” este un preparat chimic, prin care se intervine intenţionat în ciclul natural de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându‑l de la ritmul natural, cu efecte importante asupra întregului organism. Acest tip de produse chimice face parte din clasa steroizilor (de care aparţin şi preparatele cu cortizon), cu toate avantajele şi dezavantajele lor.

            Prin hormonii artificiali, pilula Anti‑Baby are efect asupra mai multor organe din corpul feminin, fie împiedicând sarcina, fie provocând avort timpuriu:

  • asupra ovarelor, împiedicând eliberarea ovulelor (inhibitor al ovulaţiei);
  • asupra consistenţei mucozităţii cervixului în colul uterin, îngroşând mucusul şi astfel îngreuind sau chiar împiedicând înaintarea spermatozoizilor spre uter şi trompele uterine;
  • asupra ţesutului mucoasei uterului, astfel încât implantarea vitală a ovulului fecundat în acest ţesut nu mai poate avea loc şi ovulul fecundat moare (inhibarea implantării, deci efect de avort timpuriu);
  • asupra trompelor uterine, în sensul că ovulul fecundat este transportat atât de lent, încât nu mai ajunge la timp la implantarea salvatoare şi piere (factorul tubar, tot efect de avort timpuriu).

            Se discută deja despre o corelaţie cauzală între scăderea artificială a vitezei de transport a ovulului fecundat în trompele uterine (ceea ce determină epuizarea rezervei proprii de materii nutritive) şi creşterea numărului de sarcini extrauterine (în trompele uterine). Ovulul fecundat, care şi‑a epuizat rezerva de hrană înainte de a ajunge la implantarea în ţesutul uterin, face o ultimă încercare de supravieţuire prin implantarea în tub.

            Fără îndoială că revoluţia în prevenirea sarcinii (numită contracepţie) o datorăm „inhibitorilor de ovulaţie”. De fapt, această formulă verbală este un fals, pentru că, aşa cum am văzut mai sus, efectele pilulei Anti‑Baby nu se limitează la inhibarea ovulaţiei şi la modificarea mucoasei colului uterin, ci poate acţiona şi în sensul avortului timpuriu. Dar având în vedere că în literatura de specialitate a intrat în uz formula inhibitori de ovulaţie (prescurtat IO), acest termen va fi folosit şi de noi, în continuare.

            Aşadar, în cele ce urmează, formula inhibitori de ovulaţie va fi folosită nu doar în sensul de împiedicare a ovulaţiei, ci şi în acela de avort timpuriu.

 

            5.2. Efectul de inhibare a eliberării ovulului

            Inhibarea ovulaţiei

            Intenţia iniţială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulaţiei prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen şi progesteron în doză ridicată. Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într‑o mai mare măsură prin conţinutul enorm de mare de estrogen şi progesteron.

           

                        Efectele secundare obligă la micşorarea fracţiunii de hormoni

            Din cauza ratei înalte de efecte secundare obiective şi subiective, fapt curând constatat, procentul de hormoni a fost micşorat continuu.

 

            7‑10% ovulaţii care străpung bariera

            Scăderea numărului de hormoni a condus la o creştere a numărului de ovulaţii care nu au putut fi împiedicate. Deja în anii ’60 erau 7% cazuri, apoi 7‑10%. Dovada ovulaţiilor penetrante la doze scăzute de hormoni a fost făcută atât histologic, cât şi pe cale chimică, în laborator. Astfel, Kurt S. Ludwig, în 1983 , relatează asupra unor cercetări histologice asupra ovarelor aflate sub influenţa inhibitorilor de ovulaţie. El a găsit foliculi aproape gata de migrare în primele două cicluri. Deja în 1985 el putea să dovedească prezenţa de corpora lutea în cursul primelor două şi, parţial, în cursul celui de‑al doilea ciclu. Dar pe vremea aceea erau în uz doar inhibitori cu dozaje mari, astfel încât putem deduce că în cazul preparatelor cu dozaje joase, ovulaţia survine mult mai frecvent.

             Corespunzător, s‑au furnizat şi cote de eşec. De exemplu:

            ‑ La preparatele trei faze – 1,87%,  la preparatele două faze – 3,7%,  minipilula – 13,7%

            La preparatele‑trei‑faze nu se dă ca sigură inhibarea ovulaţiei. În unele condiţii este posibil să se producă în medie o ovulaţie la fiecare 4 luni.

            După d‑na N. Van de Vange , într‑un referat din iunie 1986, în tratamentul cu micropilulă apar 4,2% cazuri de ovulaţii ciclice şi corpora lutea. În afară de acestea, ea mai scrie următoarele: „Pe baza cercetărilor întreprinse se poate concluziona că siguranţa contraceptivă a micropilulelor nu se sprijină pe inhibarea ovulaţiei“.

            5.3. Efectul de ucidere a ovulului fecundat

            Împiedicarea implantării

            Împiedicarea implantării se bazează pe modificările secretorii ale endometrului şi pe schimbările regresive ale acestuia, în sensul secreţiei insuficiente, transformări provocate de IO. Schimbările regresive devin tot mai severe odată cu mărirea duratei de administrare a „inhibitorului”. La tratamentul cu preparatele în combinaţie se observă aproape totdeauna aşa numita „secreţie încremenită”, în care glandele sunt îngustate şi în stare de nefuncţionare, cu un aspect aproape de atrofie, iar stroma arată o reacţie pseudodeciduală. După administrarea constantă de preparate combinate de‑a lungul a mai multor ani stroma este de obicei a‑funcţională şi fibroasă. Femeile reacţionează diferit la o administrare de lungă durată de preparate secvenţiale şi pe trepte; în unele cazuri, şi după multe luni de tratament, pot rămâne semne de activitate secretorie a glandelor, dar în alte cazuri, după scurt timp deja, ele îşi pierd capacitatea funcţională cu o preponderentă reacţie de stromă.

            Diverşi autori indică în literatura de specialitate efectul de împiedicare a implantării ovulului exercitat de pilulă:

  • Mutscheler, de exemplu, scrie în al său „Manual de farmacologie”: „Anticoncepţionalele orale, chiar dacă se mai produce ovulaţia, împiedică totuşi implantarea ovulului (întrucât încetează activitatea normală a endometrului)”.
  • De asemenea Häussler : Directorul celei de‑a doua clinici universitare de ginecologie din München, prof. dr. R. Fikentscher afirma în referatul său…că la aşa numiţii inhibitori ai ovulaţiei efectul de împiedicare a ovulaţiei nu se realizează întotdeauna şi în circa 7% din cazuri au loc ovulaţii (Goldzieher, şi Gual). Dar încă de atunci, din 10 decembrie 1967, prof. Fikentscher mergea cu raţionamentul mai departe: „Nu este potrivit să se considere tratamentul medical hormonal drept un inhibitor al ovulaţiei, ci drept o potenţială împiedicare a implantării“.
  • Reprezentanţii unei mari firme producătoare de hormoni admiteau deja în cadrul unui simpozion medical din 1967 că la administrarea de inhibitori ai ovulaţiei au loc până la 67% emiteri de ovule şi că este deci posibilă fecundarea, dar în continuarea procesului va fi, de regulă, împiedicată implantarea ovulului fertilizat în uter.
  • În acelaşi sens, s‑a pronunţat şi Haller, din Göttingen : „Folosirea termenului de substanţe care împiedică ovulaţia pentru preparatele aflate în comerţ poate fi contestată în ceea ce priveşte rigurozitatea ei”.
  • Beller, Münster, 1979/80 : „Efectul abortiv al pilulei ‑ pilula şi IUD = abortive timpurii”.
  • Taubert şi Kuhl, în cartea lor „Contracepţie cu hormoni” (1980) : „Efectul de împiedicare a implantării al aproape tuturor pilulelor”.
  • Este de asemenea interesant că în SUA, la Congresul „Federaţiei Naţionale a Avortului” din 1985 , cu ocazia discuţiilor asupra planificării familiei s‑a ajuns la următoarea formulă acceptată de Congres: „Nu vă faceţi iluzii. Pilula şi spirala sunt abortive”.

           

5.4. Un alt efect ucigător al pilulei cu hormoni artificiali:

factorul tubar sau transportul încetinit al ovulului fecundat în trompele uterine

            Vom prezenta aici teoria conform căreia motilitatea tubului este tulburată de anticoncepţionalele hormonale şi drept urmare este încetinit transportul embrionului.

            În această privinţă, d‑na prof. dr. Mall‑Häfeli, Basel: „Acţiunea pilulei este multifactorială ‑ transportul tubar încetinit, el singur, conduce la îmbătrânirea ovulului şi la împiedicarea dezvoltării unui embrion viabil, aşa cum am putut constata şi la fertilizările in vitro“. Adică, datorită faptului că embrionul are de suportat un transport prea lent prin trompele uterine, el suferă anumite vătămări şi în momentul când ar trebui să realizeze implantarea nu mai are capacitate vitală şi moare. Efectiv „se usucă” pentru că nu ajunge la timp la implantarea care i‑ar salva viaţa oferindu‑i substanţele hrănitoare necesare dezvoltării.

            De asemenea şi din Schering ‑ Information : „Estrogenii şi progestagenii influenţează mobilitatea tubelor şi astfel transportul ovulului, încât ovulul nu mai ajunge în timp util la endometriu pentru a găsi condiţii favorabile implantării. În afară de aceasta, se modifică şi compoziţia secreţiilor tubului şi, drept urmare, maturizarea ovulului.”

           

Informaţii manipulate despre efectul de avort timpuriu al pilulei cu hormoni şi al spiralei. O definiţie a omului, cu efect nimicitor.

 

            S‑a căutat ani de zile să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulei şi al spiralei, ştiindu‑se foarte bine că o divulgare promptă a acestui fapt ar fi determinat multe femei să se abţină de la folosirea pilulei.

            Această tactică face parte din arsenalul managementului şi este sintetizată în formula „Verbal engineering precedes social engineering” (Manipularea prin limbaj ‑ manipulare a societăţii).

            Următorul exemplu ne arată aceasta foarte limpede: Un grup de ginecologi din mai multe ţări întruniţi în cursul anilor ’60 „fixa” drept „început” al vieţii omului implantarea, deci şi definirea începutului stării de sarcină începând cu acest moment. În acest fel, primele 14 zile după fecundare rămân fără nici o apărare. Pe vremea aceea, această doctrină era importantă pentru modul de acţiune abortiv al spiralei care era deja binecunoscut grupului respectiv. Aceasta priveşte şi inhibitori de ovulaţie, al căror efect abortiv timpuriu îl cunosc desigur şi ei.

            Dar şi pentru fertilizarea‑in‑vitro/transferul‑de‑embion este această graniţă a celor 14 zile de foarte mare importanţă. Într‑adevăr, fertilizarea‑in‑vitro/transferul‑de‑embion lucrează direct cu embrioni ca materie primă şi în unele ţări în acest interval de timp este permisă utilizarea embrionului în scopuri de cercetare. Iată de unde rezultă „lărgimea de orizont” a deciziei grupului.

            Devine vizibilă aici o foarte bine închegată ideologie a valorii şi non‑valorii pe care sociologa Gerlinda Smauz a sintetizat‑o, într‑un text din 1983, în felul următor:

            „Când trebuie ucişi oameni, li se atribuie mai întâi prin definiţie un statut inferior, non‑uman. Este şi cazul fetusului: pentru a‑l putea ucide legal în trupul mamei, se decide că nu i se vor recunoaşte nici un fel de calităţi specifice omului.”  Ideea se aplică, desigur, şi pentru oul omenesc fecundat până la realizarea completă a implantării, datorită faptului că începutul vieţii omului s‑a hotărât, din motive pur utilitariste, să fie considerat la sfârşitul implantării. Întocmai cum remarca Gerlinda Smauz : pentru a coborî pragul care opreşte uciderea celui nenăscut, i s‑a atribuit un statut inferior, non‑uman, motivat de dimensiunile microscopice ale oului omenesc fecundat.

            Atât în sperma bărbatului cât şi în celula‑ou a femeii se găsesc acele gene corporale şi spirituale din care, prin unirea lor, rezultă oameni nou formaţi. Viaţa lor proprie are o durată limitată în timp. Numai prin unirea lor apare o viaţă nouă. Ştiinţa biologică, în cercetările ei, consideră că această nouă viaţă începe odată cu fecundarea.

           

            Informaţie manipulată asupra cotei reale de eşecuri ale pilulei

            Având în vedere datele expuse mai sus, siguranţa pilulei moderne nu mai poate fi garantată. „Proverbiala” ei siguranţă se clatină. Guttmacher‑Institut din New York a apreciat în 1989 că procentul de eşecuri ale pilulei este în prezent de 6%. Siguranţa în folosirea pilulei nu mai corespunde datelor oficiale, deşi industria farmaceutică persistă să conteste această realitate.

 

            Cotă ridicată de eşecuri în cazul persoanelor tinere

            Toate acestea devin o problemă tot mai importantă pentru cei tineri. Pentru aceştia cota de eşecuri este minimum de două ori mai mare decât pentru cei mai în vârstă.

            Ne speriem când aflăm că în SUA la fiecare 30 de secunde o fată tânără (sub 20 de ani) este însărcinată. „Mai mult de o treime din cazurile de început de sarcină din SUA sunt la femei tinere, sub 19 ani. Este procentul cel mai ridicat din toată lumea.”

            Dar mai nouă este informaţia că în 18% dintr‑un număr de 51 cazuri de graviditate la tinere s‑au folosit inhibitori de ovulaţie.  Revista Selecta scrie despre protecţia împotriva gravidităţii la adolescenţi: „Libertinajul sexual, înlesnit de pilulă, pune o problemă foarte mare celor tineri, neexperimentaţi în contracepţie: tot mai multe adolescente ajung gravide fără să o dorească, iar numărul de avorturi creşte. Trebuie să se însuşească noi forme de evitare a sarcinii şi să se inventeze anticoncepţionale de efect.” Şi aici, iarăşi, nerecunoaşterea sau nesocotirea adevăratelor cauze ale răului.

 

 

III. EFECTE SECUNDARE ALE PILULEI ANTI‑BABY

 

            De la începutul anilor ’60, de când au fost scoşi pe piaţă „inhibitorii de ovulaţie”, s‑au adunat mii de publicaţii despre efectele secundare ale pilulei. Până de curând opinia publică cunoştea foarte puţin, dar in ultimul timp pătrund tot mai multe ştiri şi în mediile de informare pentru publicului larg. Până în 1970 apăruseră deja 600 de lucrări ştiinţifice despre efectele colaterale, însă studenţii de la medicină nu auzeau aproape nimic despre ele. Dar şi în prezent, studenţii medicinişti nu află mai nimic despre aceste efecte secundare.

                        Deja spre sfârşitul anilor ’60, Barbara Seamon, din S.U.A, publica un best‑seller, „The Doctors’ Case Against the Pill, în care se descriu aproape toate efectele secundare mai importante pe baza unor anchete pe lângă ginecologi americani de renume. Volumul editat în 1970, în limba germană, de Ullstein Verlag, sub titlul „Ärtzte contra Pille”  („Doctori contra pilulei” ‑ în sens de acuzare ) a dispărut extrem de rapid de pe piaţa germană.

 

 

Prezentare sintetică a efectelor secundare ce însoţesc inhibitorii de ovulaţie:

 

1.   Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare

2.      Favorizarea de infecţii

        a) Sterilitate

        b) Urmări pentru starea de sarcină şi pentru urmaşi

3.   Riscul de cancer

    – Cervix (colul uterin), Corpus (ţesutul mucoasei uterine),  Mamar, Piele, Ficat

4. Tumori benigne

        – Cervix, Ovar, Mamar, Ficat

5.   Modificări stomacale şi intestinale

6.   Tulburări oculare

7.      Malformaţii (ale embrionului)

8.   Tulburări psihice

9.   Tulburări ale sexualităţii

 

1. Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale)

            Royal College din Anglia publica in 1977 în revista The Lancet rezultatele unui studiu retrospectiv, iar în 1981 ale unui studiu prospectiv. Concluzia era că se constată o rată cu 40% mai ridicată de decese prin efectele secundare cardio şi cerebrovasculare, mai ales infarct cardiac şi hemoragii cerebrale, în cazul celor ce folosesc inhibitori de ovulaţie faţă de ce nu îi folosesc. Prin cel de‑al doilea studiu a căzut chiar şi graniţa celor 5 ani de administrare a inhibitorilor de ovulaţie, adică aceleaşi modificări (patologice) pot să apară nu numai la administrări de lungă durată, ci şi după o administrare recentă, de scurtă durată.

 

            Pilula şi fumătoarele

            Studiile arată, de asemenea, că riscul administrării inhibitorilor este clar mai mare odată cu creşterea în vârstă şi la fumătoare. Sunt vizate în special femeile peste 35 de ani.

Rata de mortalitate suplimentară anuală:

  • pentru femei intre 35‑44 ani: de 7 ori mai mare la fumătoare faţă de nefumătoare
  • la femei peste 45 de ani: de 5 ori mai mare la fumătoare faţă de nefumătoare

 

            Hemoragii cerebrale

            Alte studii confirmă aceste rezultate :

            Riscul unei hemoragii cerebrale este la fumătoare de 5,7 ori mai mare decât la nefumătoare; la cele ce iau pilula şi sunt nefumătoare e de 6,5 ori mai mare, iar la cele ce iau pilula şi totodată fumează, de 22 ori mai mare. Chiar şi după renunţarea la pilulă, riscul relativ de hemoragie cerebrală rămâne de 5,3, deci semnificativ, mai ridicat.

 

            Tromboembolie

            După Porter şi colab. (1982) există o asociere semnificativă, reală între administrarea de inhibitori de ovulaţie şi trombo‑embolia venoasă, cu o rată de risc de 8,3. Dimpotrivă, nu s‑a putut stabili nici o legătură între inhibitorii de ovulaţie şi apoplexie sau infarctul miocardic acut. Aceste rezultate îmbunătăţite au un rol retroactiv corector, pentru că datele publicate anterior dădeau impresia că administrarea pilulelor se putea face cu mai multă acurateţe, excluzându‑se riscurile pentru pacienţi. Se putea ajunge la subestimarea riscurilor reale ale administrării pilulei în ceea ce priveşte hemoragiile cerebrale. Un studiu suedez  nu a confirmat părerea că trombozele venoase profunde ar surveni doar la doze mari de estrogen; ele apar şi la doze mici.

            În acest sens Schindler (1985) : „Această reducere a ethinylestradiolului a promovat ideea că şi efectele secundare vor scădea remarcabil. Dar în 1980, Böttinger şi colaboratorii au stabilit că trecerea de la aşa‑numitele anticoncepţionale hormonale cu doză ridicată de estrogen la aşa‑numitele anticoncepţionale hormonale cu doză redusă de estrogen nu a condus la nici un fel de modificare semnificativă a efectelor secundare vasculare. Aceasta deschide problema efectelor secundare ale progestagenilor.

Progestagenii nou creaţi au dat, într‑adevăr, rezultate chimice de laborator mult mai bune, dar, în practică, noi şi colegii noştri am trăit realitatea cazurilor de femei cu atac cerebral şi paralizii. Deutsche Medizinische Wochenschrift publica în 1986 descrierea mai multor cazuri de închidere acută în zona circulatorie vertebrobazilară: din 6 femei 5 luaseră pe o perioadă lungă de timp anticoncepţionale orale, iar 3 din ele erau, în plus, şi fumătoare.

 

            Micropilule: Femovan (Gynera)‑Minulet

            S‑au anunţat de curând, între 1987 şi 1989, 13 trombo‑embolii în Germania şi 8 în Anglia, fiecare cu câte un caz mortal, în situaţii de administrare a celor mai noi micropilule (Femovan în Germania şi Gynera în Elveţia). Suspiciunea cade asupra noului progestagen „Gestoden”. „Serviciul federal german al sănătăţii publice consideră ca obligaţia sa să emită un avertisment scris şi să arate riscul trombozelor venoase reprezentat de micropilulă”.  În acelaşi sens şi telegrama medicală din 1989: „Un caz de tromboembolie survine în medie la 700 ani‑femeie. Pornind de la ipoteza că o femeie îşi administrează timp de 20 de ani (deci de la vârsta de 15 ani la vârsta de 35 de ani) Femovan sau Minulet, se poate calcula că fiecare a 35‑a femeie poate fi atinsă de acest accident patologic. Accidentul vascular poate fi trecut neobservat, fără să se manifeste ca tulburare vitală, adică tulburare a vederii, a auzului, dureri de cap etc. Dar pot interveni şi complicaţii tromboembolice grave sub forma unor embolii pulmonare, cardiace sau vătămări ale creierului, conducând la invaliditate sau deces. Aşadar Femovan/Minulet sunt semnificativ mai greu suportate decât anticoncepţionalele cu 50 g sau cu mai mult conţinut în estrogeni ‑ măsurate după datele lui Vessey şi colaboratorii din British Mededical Journal 292 (1986), 526, care se refereau la anticoncepţionalele orale de tip mai vechi şi descriu 20 cazuri la 32.000 ani‑femeie de observaţii. Reţeaua de informaţii actuală a înregistrat până acum 20 de anunţuri de evenimente tromboembolice după Femovan/Minulet, în majoritate la tinere femei, cu vârste între 17 şi 24 de ani.”

            Deja prize unice de Femovan produc la femei sănătoase nivele de progestagen de 4 ori mai mari decât pentru Marvelon, deşi doza „este doar pe jumătate”. În ciclurile următoare de tratament valorile cresc şi ele: „…Nivelul este atât de ridicat încât m‑am speriat şi am interzis acest preparat propriei mele fiice”. Nu mai încape nici o îndoială că steroizii moderni (nota red. – dintre ei fac parte şi produsele cu cortizon), care sunt „atât de eficace” pe cale orală, au efect atât de puternic numai pentru că „sunt atât de prost metabolizaţi ‑ altminteri am putea înghiţi, totuşi, progesteron” .

            Cercetările experimentale indică grave vătămări ireversibile ale hormonului de metabolizare P‑450 din sistemul enzimatic al ficatului, produse de progestagenul sintetic conţinut de Femovan/Gynovin/Minulet. Mai mult: „Anticoncepţionalele conţinând gestoden puse acum la dispoziţia publicului sunt supravegheate. La administrare individuală sau pe mai multe luni, ele conduc la nivele de hormoni excesiv de înalte, care nu sunt necesare pentru siguranţa anticoncepţională. De acest fenomen sunt, probabil, legate o serie de efecte dăunătoare ale pilulei, cum ar fi hipertensiune arterială şi risc de tromboembolie. Cine prescrie Femovan/Gynovin/Minulet trebuie să aibă certitudinea că tratamentul cu această „micropilulă” e de neînlocuit. Producătorii acestui preparat nu pot răspunde convingător la atât de întemeiatele dubii ştiinţifice ale momentului actual.”

            Prof. dr. Alfred Hildebrandt, de la Serviciul german al sănătăţii publice din Berlin, spune în 1990 într‑un interviu că WDR Köln a anunţat în revista T.V. „Monitor”, din 05.06.1990: „De prin 1987 avem circa 320 reclamaţii din proprie iniţiativă pentru Femovan şi un număr mai redus pentru Minulet. Din aceste 320 recamaţii circa 210 le considerăm grave: periculos pentru viaţă, efecte ireversibile, urmări tardive, şi ajutor medical spitalizat sau la domiciliu.” După acest anunţ T.V., medicii din serviciul federal au anunţat şi ei 6 cazuri de deces în legătură cu Femovan. La întrebarea de ce serviciul federal nu a scos de pe piaţă produsele Femovan şi Minulet, prof. dr. Alfred Hildebrandt răspunde: Nu este vorba de efecte secundare calitativ noi (!).

„Aceste efecte secundare sunt clar descrise în lista de avertismente. Şi medicul şi pacientul sunt în cunoştinţă de cauză.” „ Pentru a stabili dacă aceste medicamente, aşa‑zis noi, deci o generaţie mai puţin periculoasă, au totuşi un potenţial de efecte secundare mai ridicat decât precedentele”, Serviciul federal ar trebui „să cunoască, în primul rând, frecvenţa acestor efecte.”  Pentru o interzicere stadiul cunoştinţelor nu este suficient, după cum spune prof. dr. A. Hildebrandt: „Nu putem hotărî interdicţia în momentul actual bazându‑ne pe instrumentul reprezentat de anunţuri spontane”.  Adică: reclamarea a 6 morţi şi a 320 relativ grav bolnavi, în legătură cu micropilulele , nu este suficient ca Serviciul federal să emită un ordin de interzicere.

 

            Micropilula Marvelon

            Şi o altă micropilulă, Marvelon‑ul, a produs în Anglia, între 1982 şi 1988, 25 episoade trombo‑embolice, din care 6 cu rezultat fatal, iar în Germania, din 1981 în 1988, 15 cazuri, din care 2 fatale. În Elveţia 5 cazuri, dar nici unul terminat prin deces. Interesante sunt aici încercările de apărare făcute de producătorii pilulelor, care au întreprins eforturi disperate să facă iar „curată” pilula. Măcar un lucru sigur putem totuşi spune: Serviciul federal nu a emis neîntemeiat avertismentul, după cum o demonstrează şi relatările citate din mijloacele de informare medicală.

 

            Avertismente împotriva pilulei în Austria

Serviciul cancelariei federale austriece, în septembrie 1990, prin Österreichischen Ärztzeitung, organul camerei medicilor austrieci, atrăgea în mod oficial atenţia medicilor că în străinătate se semnalează cazuri de complicaţii serioase cu „anticoncepţionalele orale cu dozaj redus”.

            Oberösterreichische Nachrichten din 20.9.1990 relata: „Femeile care iau această pilulă anti‑baby cu extrem de puţini hormoni par să aibă un risc de tromboze sau embolii mai ridicat decât cele ce iau alte pilule. Aceste noi pilule cu puţin estrogen şi progestagen au fost considerate de mulţi medici drept un mare progres din cauza speranţei că ar prezenta un risc mai redus de tromboze şi embolii şi au fost prescrise cu zel în ultimii trei ani.

            2. Favorizarea infecţiilor

            Această problemă este şi ea controversată în literatură. Există chiar lucrări care constată un risc redus de boli inflamatorii pelviene (Pelvic Inflamatory Disease: PID) sub tratament cu pilule.

            În 1987, Aral şi colab. au putut stabili că probleme de fertilitate apar mai frecvent între pacientele care iau inhibitori de ovulaţie. Cele ce iau pilule şi au probleme PID, prezintă mult mai des probleme de feritilitate decât cele ce folosesc IUD şi au şi o infecţie. Aceste descoperiri au surprins, dar concordau cu ipoteza că inhibitorii de ovulaţie sunt asociaţi cu infecţii chlamydice pe suprafeţe restrânse , infecţii care sunt mai greu de constatat, de diagnosticat şi de tratat, decât, de exemplu, infecţiile cu gonococi. Acest fapt e confirmat şi de lucrările lui Louv şi colab. din februarie 1989 , care au putut arăta că rata de infecţii cu chlamyde şi gonococi la grupa inhibitori de ovulaţie e cu 70% mai mare decât la femeile care nu au luat deloc inhibitori.

 

            Sterilitate

            După Hoc (1986)  „salpingitis este cauza cea mai frecventă a sterilităţii provocate de infecţii la femei. După studii suedeze, un singur atac poate coborî deja cu 20% fertilitatea. În SUA, anual circa 100.000 tinere femei ajung sterile în urma unei astfel de infecţii”.

            Washington şi colab. au stabilit în 1985 că 10% din americancele în vârstă de 15‑19 ani sunt deja sterpe în urma infecţiei chlamydice. Dar ei nu spun nimic referitor la cele ce iau inhibitori de ovulaţie în acest context. Putem însă presupune că mare parte din acele tinere au înghiţit în mod regulat pilule.

 

            Legătură fără echivoc între sarcina extrauterină pe trompele uterine şi infecţia chlamydică

            Un grup francez condus de Diquelou  a putut dovedi de curând că există o legătură directă între graviditatea tubară şi infecţia chlamydică. În cazurile de indiciu pozitiv chlamydic în cervix erau pozitive şi trompele uterine. Acest grup de cercetători consideră deci, ca şi Louv, că infecţiile chlamydice se dezvoltă subacut şi de aceea adesea abia de pot fi diagnosticate. Din această cauză, rata de circa 70% infecţii chlamydice printre cele ce folosesc inhibitorii de ovulaţie capătă o semnificaţie imensă şi plină de consecinţe. Diquelon şi colab. consideră că spermatozoizii devin posibili purtători ai chlamydiei şi vehiculează infecţia la embrion.

 

            Rată crescută de naşteri premature

            O altă urmare a infecţiilor pe traiectul genital al femeii este o neîndoielnică rată crescută de naşteri premature, condiţionată de o amnionitis. Toth M. şi colab. (1988)  au găsit o legătură între amnionitis şi infecţia cavităţii uterine preexistentă sarcinii, ca factor ce predispune la naştere prematură. Această constatare era în legătură cu spirala, dar şi independent de ea. În plus, nou născutul poate suferi de pneumonie gravă (mergând până la pericolul mortal) în urma contractării unei infecţii chlamydice în timpul naşterii.

 

            Sinteză şi concluzie:

            Aşa cum am văzut, la un procent foarte ridicat din femeile care iau pilula apare o astfel de infecţie şi astfel se închide acest cerc devastator. Sigur este un lucru: Aceste infecţii sunt urmarea libertinajului sexual care, o repetăm mereu, a devenit posibil abia prin practica anticoncepţională modernă.

           

            Înmulţirea infecţiilor legate de folosirea pilulei are ca rezultat, pe de o parte, creşterea sterilităţii, iar pe de alta, sporirea sarcinilor tubare şi cu aceasta o rată crescută de naşteri premature, împreună cu toate posibilele vătămări şi maladii, cum ar fi: tulburări respiratorii, hemoragii cerebrale, pneumonii ale nou‑născutului care îi pun în primejdie viaţa.

 

           

 

            Pilula şi SIDA

            Este plină de interes teza emisă de curând în SUA că răspândirea largă a sindromului imunodeficienţei umane dobândit (SIDA) se află în legătură şi cu inhibitorii de ovulaţie, independent chiar şi de practicile sexuale. Dar întrucât la inhibitorii de ovulaţie este vorba de hormoni steroidici similari cortizonului, putem deduce că aceştia slăbesc apărarea imunitară înlesnind nu numai răspândirea infecţiilor chlamydice şi a altor infecţii, ci oferă teren favorabil şi pentru SIDA. Se va supune de asemenea cercetării şi ipoteza că mutaţii ale unor viruşi inofensivi ar putea duce la periculoase forme HIV, de exemplu în urma modificării mediului vaginal prin inhibitorii de ovulaţie.

 

3. Riscul de cancer

            Carcinomul cervixului: cancerul colului uterin

            Numeroase lucrări indică o relaţie între inhibitorii de ovulaţie şi apariţia carcinomului de cervix.. Uşoare modificări benigne apar retroactiv după întreruperea tratamentului cu pilula, iar cele mai pronunţate evoluează spre un carcinom la 2‑3 ani după administrarea pilulei. Se poate constata o legătură a fenomenului cu durata tratamentului şi tăria pilulelor. Este important de semnalat că fumatul a peste 20 de ţigări pe zi sporeşte în mod semnificativ (de 3‑4 ori) riscul de carcinom de cervix. Pentru dysplasia severă este răspunzător şi alcoolul în cantităţi mari.

            În prezent, ştim că: Un carcinom de cervix se dezvoltă cu atât mai timpuriu cu cât a avut loc mai devreme primul contact sexual, cu cât a fost mai murdar primul partener şi cu cât are loc mai frecvent un schimb de partener.

 

            Carcinom corporal: cancerul ţesutului mucoasei uterine

            Preparatele în combinaţie cu dozaj mare oferă o protecţie împotriva carcinomului corporal. Aceasta mai ales la femeile nulipare. Administrarea preparatelor secvenţiale şi a tuturor celorlalţi inhibitori de ovulaţie măreşte riscul de apariţie a carcinomului endometrului.

            Întrucât în prezent preparatele cu dozaj ridicat abia de mai sunt oferite din cauza efectelor secundare cardiovasculare, efectul lor de protecţie faţă de acest tip de carcinom nu mai prezintă importanţă.

 

            Carcinomul mamar: cancerul sânului

            Şi această problemă este foarte controversată. Multe valuri au provocat lucrările lui Pike şi colab. (1981) şi ale lui Pike (1983) , după care riscul de cancer de sân este mai mult decât dublu la folosirea pilulei înainte de prima sarcină dusă la capăt. Riscul este sporit şi dacă s‑a început tratamentul cu pilula înainte de vârsta de 23‑25 ani. Proporţional cu creşterea duratei de administrare creşte semnificativ şi riscul relativ. Există chiar o dependenţă de conţinutul de progestagen, şi anume un conţinut mai ridicat de progestagen ridică şi riscul. Însă riscul relativ scade după o sarcină purtată; dar rezultatele statistice nu sunt suficient de semnificative în acest sens. Alte studii, publicate în 1983, 1985 şi 1986  se pronunţă împotriva unei legături între tratamentul cu inhibitori de ovulaţie şi carcinomul mamar, în timp ce, pe de altă parte, Meirik şi colab.  constată un risc dublu după 12 ani de administrare a pilulei.

            Recent, un grup din Boston , Manchester  şi Oxford  a putut stabili apariţia carcinomului mamar prin inhibitori de ovulaţie.

Joyeux, Montpellier, vede o legătură directă între inhibitorii de ovulaţie şi carcinomul mamar. Întrucât acest tip de carcinom poate apărea uneori abia după trecerea mai multor ani, multe dintre cercetările care neagă o astfel de legătură nu sunt semnificative şi nu sunt îndreptăţite să dea verdicte, pentru că s‑au întins pe o durată de timp prea redusă. El mai spune: „În China s‑a produs o revenire la metodele naturale pe de o parte pentru că sterilizarea şi pilula sunt prea scumpe şi pe de altă parte pentru că s‑a constat o creştere a numărului de cancere la sân.” Şi mai departe: „Cancerul de sân nu se manifestă chiar din primul an următor administrării de hormoni, ci zece sau chiar mai mulţi ani mai târziu. De aceea nu se constată apariţia sa. În perioada actuală asistăm la o creştere explozivă a cazurilor de cancer ovarian şi de sân, dar în Europa nu se vorbeşte deloc despre acest fapt, spre deosebire de SUA unde tratamentul cu pilula scade extraordinar de rapid.

           

            Cancerul pielii

            Beral şi colab. au constat în 1977 că femeile care s‑au luat timp îndelungat inhibitori de ovulaţie prezintă rate mai înalte de melanoame maligne şi alte carcinoame ale pielii, decât femeile care nu au luat niciodată pilula. Creşterea numărului de carcinoame se limitează la membrele inferioare.        

            Holly şi colab. au cercetat în 1983  legătura între melanoame superficiale şi tratamentul cu pilula. Între 61 femei cu SSM, cele ce luau pilula de 5 sau mai mulţi ani erau mai des atinse de carcinoame decât celelalte. La o administrare a pilulei de 5‑9‑10 ani sau mai mult riscul relativ era de 2,4‑3,6. La o administrare sub 4 ani, diferenţele practic nu mai există. Se publică în continuare lucrări cu concluzii contradictorii asupra legăturii inhibitori de ovulaţie ‑ melanom.

 

            Cancerul ficatului

            După Forman şi colab. 1986 , administrarea de inhibitori de ovulaţie creează un risc relativ sporit de 3,8 ori de apariţie a carcinomului celulelor hepatice. Iar o administrare de 8 sau mai mulţi ani creşte riscul relativ la 20,1 ori.

            Neuberger şi colab. au putut arăta în 1986 că folosirea de scurtă durată a inhibitorilor nu e legată de un risc crescut de apariţie a tumorilor, dar la 8 şi peste 8 ani factorul de risc creşte de 4,4 ori.

            Keiser şi Pfeiderer în Manualul lor de ginecologie: „Printre femeile cu carcinom al celulelor hepatice predominante sunt cele ce au luat anticoncepţionale orale.”

 

4. Tumori benigne

            Tumori benigne ale cervixului, ovarului, sânului şi ficatului sunt descrise frecvent. Pentru cervix este cunoscut un caz de viraj în forme maligne, cum s‑a amintit mai sus. Pentru ovar s‑au observat în repetate rânduri chisturi. Modificările la sâni au aspectul de mastopatii. La ficat e vorba de adenoame benigne, dar care pot fi mortale prin hemoragiile consecutive spargerii lor. Astfel, Baum şi colab. au descris în 1973 pentru prima dată  apariţia tumorilor benigne de ficat. Până în 1982 se înregistrau cca. 650 cazuri de tumori benigne de ficat în corelaţie cu tratamentul cu inhibitori de ovulaţie. Unul dintre autori propunea să se renunţe la inhibitorii de ovulaţie ca mijloc de planificare familială numai pe motivul acesta: hemoragiile mortale ale adenomului de ficat.

 

5. Modificări în aparatul digestiv

            Braendli şi Filippini ca şi Ritschard şi Filippini  descriu suferinţele stomacale şi intestinale consecutive folosirii inhibitorilor de ovulaţie. Formarea de pietre la vezica biliară este favorizată de IO. Kaiser şi Pfleiderer: „Riscul de litiază biliară este sporit în mod clar de 2 ori, în special de fracţiunea de estrogen din preparatele secvenţiale sau combinatorii”.

            Pot fi mărite transaminazele şi bilirubina, ajungându‑se la întrerupe administrarea inhibitorilor de ovulaţie datorită creşterii lor prea mari. „Nu trebuie să ia anticoncepţionale femeile care au avut icter de sarcină sau prurit de sarcină şi nici cele ce prezintă defecte enzimatice hepatice, sindrom Dubin‑Johnson sau Rotor sau boli cronice ale ficatului”.

 

6. Tulburări oculare

  • Neuritis nervi optici (inflamaţia nervilor optici), Tromboză retiniană (picături de sânge în ţesutul ocular)

 

7. Malformaţii

            În „materialul de avort” al femeilor care au rămas însărcinate în timpul administrării pilulei sau în primele 6 luni după administrare se pot constata:

  • tulburări cromozomiale (triploidie şi monosomie X) în 48% cazuri
  • polipolidie (multiplicarea seriei cromozomiale peste numărul normal) în 30% din cazuri.

            Aceste cifre sunt clar superioare celor de la femeile care au rămas însărcinate fără să fi luat pilula (22%) şi, respectiv, 5%. Fülgraff şi Palm menţionează în al lor „Manual de Farmacoterapie‑Farmacologie clinică”, la capitolul „Situaţii speciale în terapia medicală din perioada de sarcină şi de menopauză” anumite efecte ale administrării de anticoncepţionale: aspect anormal exterior pentru sexul respectiv, anomalii în masa corporală a membrelor, inimă, esofag, trahee şi rinichi.

            Pinto descria în 1986 rupturi (întreruperi) cromozomiale în limfocite corelat cu administrarea pilulei. Aceste constatări făcute in vivo (pe viu) arată o creştere semnificativă de aberaţii cromozomiale. Liu şi Ding  reuşeau să stabilească în 1987 prin experienţe pe animale apariţia de modificări cromozomiale la sarcinile timpurii în urma administrării de inhibitori de ovulaţie. Ei trag concluzia că la om, în urma eşecurilor pilulei, există un potenţial efect mutaţionist ca pericol pentru făt.

            Dovada rupturilor cromozomiale ne face să presupunem cu îndreptăţire urmări teribile pentru generaţiile următoare.

 

8. Tulburări psihice

            Despre efectele pilulei, Peterson (1978) se pronunţă astfel: „Înspăimântătoarea înrăutăţire a afectivităţii (stare sufletească şi impulsivitate) şi a relaţiilor interumane la grupa celor ce folosesc pilula este produsă, fără îndoială, într‑o bună măsură de psihosindromul endocrin (M. Bleuer) provocat de acţiunea hormonilor …”. Pornind de la propria lor experienţă, femeile spun următoarele: stare de spirit depresivă, mergând până la depresiunea propriu‑zisă. De asemenea, ele remarcă prin auto‑observaţie modificări de personalitate bine marcate.

 

9. Tulburări în sexualitate

            O mare parte din femei suferă ‑ şi aceasta mai ales sub efectul noilor inhibitori de ovulaţie ‑ de o scădere a libidoului până la totala lui dispariţie, ceea ce, pe de o parte, este un efect al tratamentului cu hormoni, iar pe de alta, rezultatul separării sexualităţii de procreaţie, reuşită aproape perfect abia acum, prin pilulă. Se ştie că este de ajuns posibilitatea sarcinii pentru a stimula în mod remarcabil libidoul. Dar dacă se face apel la o metodă de a planifica familia, care transformă procrearea într‑un proces controlat, cu timpul natura, subconştientul dacă doriţi, întoarce la un moment dat comutatorul automat, ceea ce se exprimă în scăderea libidoului. S‑a constatat de altfel că până şi o pierdere totală a libidoului a fost reversibilă după un timp oarecare de la renunţarea la pilulă

 

Contraziceri în literatura de specialitate

 

            Din cele de mai sus reiese cât de frecvent au apărut controverse în problematica legată de efectele secundare ale inhibitorilor de ovulaţie. Este firesc ca această situaţie să creeze confuzie pentru medici.

            Fiecare material publicat împinge pe medic să nu ia în serios efectele secundare descrise în alt material. Astfel, se creează mereu câmp liber pentru cei ce doresc să administreze pilula.

            Exact acelaşi efect îl au acum explicaţiile şi lămuririle referitoare la SIDA. Pe de o parte, mediile de informare seamănă panica, iar pe de alta, tot prin ele, cu ştiri liniştitoare, situaţia se prezintă ca neprimejdioasă, ceea ce determină o neutralizare a comportamentului şi evaluării raţionale.

            Judecând logic, trebuie să spunem cu toată siguranţa că ceva nu se potriveşte în toate acestea. Nu pot fi ambele adevărate. Deci, suntem îndreptăţiţi, din start, măcar la un dubiu… Medicul trebuie să urmeze principiul său hipocratic, „Primum nil nocere”, deci prima linie de conduită este să nu aducă vreo vătămare pacientului său. El trebuie să acţioneze întotdeauna în primul rând ca medic, nu de pe şubreda poziţie de asistent social.

            Aşadar, atât timp cât persistă un dubiu asupra lipsei de nocivitate a „inhibitorilor de ovulaţie”, el nu trebuie să îi prescrie sau să nu îi mai prescrie. H. Ludwig, Basel, spunea la Congresului anual al Soc. Elveţiene pentru Planificarea Familiei, 1985: „Gândiţi‑vă bine că avem de‑a face cu tinere femei sănătoase şi nu avem voie să le îmbolnăvim“.

            Aceasta este adevărat mai ales pentru inhibitorii de ovulaţie, pentru că în cazul lor în 99% din situaţii nu există nici un fel de necesitate medicală de a fi folosiţi. Se poate deci spune :

  • Niciodată până acum nu s‑a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere patologic

·        Niciodată până acum nu s‑a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca inhibitorii de ovulaţie

  • Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a mai adus atâţia bani industriei chimice. În SUA, pilula este desemnată drept „the biggest moneymaker of pharmaceutics”.

            Joyeux a descris foarte sugestiv situaţia: „Dar dacă apar una sau două publicaţii ştiinţifice care arată pericolele acestea legate de pilulă, atunci în mod sigur luna următoare se dau publicităţii luări de poziţie care susţin exact contrariul, pentru a neutraliza urmările prea periculoase pentru industria farmaceutică”.

 

IV. BILANŢUL CONTRACEPŢIEI ŞI URMĂRILOR EI

 

            Ce datorăm contracepţiei din ultimii 30 de ani?

            1. Contracepţia modernă a făcut posibil un libertinaj al sexualităţii fără frâne, în sensul rupturii dintre sexualitate şi procreare. Sexualitatea a devenit bunul de consum numărul 1 şi a găsit locul în afara comunităţii maritale în urma unei eliberări juridice a pornografiei impusă şi intenţionată politic. Consecinţa directă a fost că vârsta primelor contacte sexuale la tineri a coborât drastic.

            2. Avortul nu a putut fi îndiguit prin contracepţie, frecvenţa lui a crescut tocmai în ţările cu mai mare acceptare a anticoncepţionalelor. A devenit şi este necesar ca mijloc de anulare a cazurilor de eşec în folosirea anticoncepţionalelor. Datorită faptului că acceptarea inhibitorilor de ovulaţie şi a spiralei este relativ scăzută chiar şi în ţările industriale, nici după 30 de ani nu se poate aştepta o îmbunătăţire a situaţiei, în sensul evitării avortului prin anticoncepţionale. Astfel încât deviza „mai bine să previi decât să avortezi” devine tot mai evident o minciună.

            3. Distrugerea fundamentelor morale ale lumii occidentale, mai ales ale ţărilor creştine, datorită revoluţiei sexuale şi instituţionalizării avortului, mijlocul de planificare familială cel mai des folosit în acest timp (conform OMS, circa 50 de milioane de avorturi pe an). Prin toate acestea s‑a realizat mai ales nimicirea moralei tinerilor.

            4. Creşterea bolilor transmise pe cale sexuală (STD ‑ Sexual Transmitted Diseases) prin libertinajul sexual, mai ales a anexitelor. Urmarea acestei situaţii este numărul sporit de sarcini tubare şi sterilităţii de origine tubară.             Astfel s‑a creat terenul pentru medicina de reproducere artificială de tip IVF/ET şi prin aceasta ruptura între procreare şi sexualitate. Demn de subliniat este faptul că, printre altele, însăşi medicina este cea care prin practica ei oferă acest substrat favorizant (întrucât administrează medicaţia anticoncepţională). Astfel se închide un mare cerc vicios.

            Extinderea SIDA ca cea mai pernicioasă formă de boală cu transmitere sexuală. Este posibil ca inhibitorii de ovulaţie ca atare să fi contribuit direct la extinderea SIDA: favorizarea mutaţiilor virotice maligne, facilitarea producerii de infecţii şi favorizarea izbucnirii bolii datorită slăbirii apărării imunitare consecutivă tratamentului cu steroizi.

            5. Alte efecte secundare devastatoare din punct de vedere medical, printre altele şi datorită IO şi IUD (spirala).

            6. Masive implozii demografice în ţările industriale care au devenit populaţii muribunde. Ca urmare, masive imigraţii de oameni din Lumea a treia pentru a se putea garanta standardul de viaţă al naţiunilor industrializate. Odată cu aceasta pericolul de decădere şi marginalizare mai ales a culturii creştine.

            7. Nici un fel de limitare a creşterii demografice în lumea a treia, pentru că acolo nu pot penetra nici inhibitorii de ovulaţie, nici spirala, nici sterilizarea.

            8. Întrucât contracepţia modernă datorită efectelor secundare şi cotei de eşecuri nu oferă satisfacţie, se caută metode de planificare familială noi şi mai bune („perfecte”). În prezent, acestea se prezintă sub forma RU 486 (progesteron antagonist) şi Epostane (inhibitor al sintezei progesteronului), în combinaţie cu prostagladina. Acestea permit avortul pe cale medicamentoasă şi în faze înaintate ale sarcinii şi pot înlocui în mare măsură avortul chirurgical, în multe privinţe o intervenţie incomodă sau împovărătoare.

            În continuare, vaccinarea anti‑baby (Anti‑HCG‑inocular) care va apărea curând în calitate de adaos suplimentar, tot un mijloc de avort timpuriu. Cu aceasta, uciderea perfecţionată a copiilor nenăscuţi îşi continuă drumul „tot mai triumfal” în societatea noastră, cu urmarea directă a unui veritabil holocaust al nenăscuţilor. Se poate spune că marea tragedie a sfârşitului de veac este sărăcirea în vieţi omeneşti, care ar fi trebuit să‑şi facă mai târziu datoria şi au fost împiedicate de la aceasta.

            În ciuda acestor catastrofale realităţi, care este imposibil să fi rămas ascunse (sau necunoscute) anumitor cercuri conducătoare, această evoluţie nu este stăvilită. Dimpotrivă, ea îşi continua cu precizie şi cu o acceleraţie de necrezut cursa spre abis…

            Personal, am convingerea că, din faptele prezentate, orice om raţional va trage concluzia că învăţătura Bisericii nu trebuie privită sau simţită ca o povară sau acuză sau chiar ca o şicană pentru oameni, ci servind binele lor. Ea îndreptăţeşte la o adâncă încredere în călăuzirea de către Biserică.

            Rezolvarea mai mult decât încâlcitei situaţii prezente nu poate consta în dezvoltarea unor anticoncepţionale mai eficiente şi mai sigure – chiar dacă ar acţiona prin împiedicare şi nu abortiv -, ci prin îngrădirea libertinajului sexual. Trebuie creată o nouă înţelegere a sexualităţii. În acest sens se exprimă chiar şi atât de liberal‑gânditorii editori de la Obstretical & Gynecological Survey :

            „Parteneri multiplii ‑ promiscuitatea, dacă permiteţi să ne exprimăm aşa ‑ nu este un fundament pentru o căsnicie bună, monogamică. Căminele sparte fac din copiii noştri nişte orfani”. (…) „Trebuie neapărat să predicăm evanghelia abstinenţei premaritale. În calitatea noastră de medici  avem datoria de a încerca măcar să ne educăm pacientele. Înspăimântătoarea ameninţare SIDA este un motiv foarte întemeiat să o facem şi ne oferă totodată un prilej foarte bun pentru discuţia cu pacienta”.

 

            Acesta este un apel insistent, să ne străduim cu seriozitate şi perseverenţă să reinstaurăm ordinea legislativă morală precedentă pierdută în prezent. Trebuie ca omul modern şi mai ales tânărul să fie adus în situaţia de a fi din nou conştient de sensul creator şi misiunea sexualităţii. Trebuie să învăţăm să sesizăm iarăşi în toată profunzimea sa semnificaţia cuvântului: „făcut după chipul Său”.

Ce nu se spune despre metodele contraceptive?

Pilulele contraceptive. În anii ’55 au încercat doi medici din America să descopere o metodă contraceptivă. Ei au aflat că că cei doi hormoni, şi estrogen şi progesteron, pot să pună ovarul în repaus. Însă, de curând, s-a dovedit că aceşti hormoni de fapt nu fac altceva decât să producă unele, şi chiar mari, dereglări în organism.

În momentul în care noi luăm pilula, noi introducem în organism, un surplus de hormoni, nu naturali, ci sintetici (hormoni modificaţi în laborator). Structura lor chimică este în aşa fel modificată ca să aibă un efect maxim contraceptiv şi abortiv. Şi în primul rând abortiv.

În momentul în care ingerăm aceşti hormoni, nu se întâmplă ca în cazul celor naturali(dimineaţa se elimină din organism orice surplus de hormoni naturali). Aceştia sunt hormoni sintetici, chimici, care se depozitează în timp în organism. Oricine ia pilula timp de ani de zile, şi mai ales cinci ani şi peste cinci ani, va avea un stoc de hormoni în ficat. Acest stoc de hormoni din ficat va produce în lanţ nişte reacţii ireversibile, care duc la boli cronice, pe care noi, medicii de familie ne străduim să le vindecăm. Şi nu reuşim. Este deja târziu!

Pilula nu este doar contraceptivă, este şi abortivă. Pilula duce la avorturi. Pilulele nu fac nimic altceva decât înlocuiesc un avort chirurgical cu un avort hormonal. Ce înseamnă acest lucru?

  Avort hormonal. În momentul în care aceşti hormoni intră în organism, ei acţionează astfel: în primul rând pun ovarul în repaus, în al doilea rând acţionează pe mucoasa uterină.

Ce fac aici? Când are loc fecundarea -pentru că trebuie să ştiţi că pilula are o mare rată de eşec, între 3 şi 8 %, chiar mai mult – în acel moment copilul ajunge în mucoasa uterină. Mucoasa uterină este modificată de această pilulă în aşa fel (este chiar distrusă) ca acest copil să nu se poată nida şi atunci el este avortat. Şi iată că se ajunge la un avort.

Statistic, o femeie care ia o pilulă timp de 2-3 ani de zile are cel puţin două avorturi hormonale.

Tu iei o pilulă, are loc fecundarea, care duce, desigur, la acea sarcină nedorită, copilul ajunge la nivelul uterului unde este avortat după aproximativ 7-14 zile. Copilul care este avortat este atât de mic încât nu se vede, nimeni nu-şi dă seama că are un avort, doar atâta îşi poate da seama o femeie, că are un ciclu menstrual mai abundent, dar este de fapt un copil avortat. Luând pilula 5 ani, o femeie are deja multe avorturi hormonale. Ea nu le ştie, nu le conştientizează, dar ne trezim cu sindrom post-avort hormonal.

 Pilula de urgenţă este o cantitate de hormoni, estrogen şi progesteron, care însumate duc la avort în primele zile de sarcină. Cantitatea de hormoni este foarte mare(ca si cum ai lua timp de 2-3 ani pilula anticonceptionala obisnuita). Din aceasta cauză pilula de urgenţă este atât de periculoasă.(duce de multe ori la hemoragii).

 Deci încă o dată: această pilulă de a doua zi nu este contraceptivă, ci avortează copilul.

 Sindromul post-avort hormonal. Am studiat cazuri de sindrom post-avort hormonal. Ce înseamnă asta? Că deşi nu au nici un avort chirurgical, sunt tot mai multe cazuri de femei care intră în depresii nervoase cronice, exact în acelaşi sindrom post-avort, cu aceleaşi simptome, ca si cum ar fi facut avort chirurgical.

De aceea cred că avortul hormonal este mult mai periculos, pentru că nu ştii că ai făcut avort, şi am cazuri chiar de schizofrenie. Am avut cazuri de femei care au luat pilula ani şi ani de zile şi ajung în acest sindrom post-avort fără să aibă nici un avort chirurgical.

Sigur că o să spuneţi că pilula totuşi este şi contraceptivă. Este, e adevărat, dar micropilula, cu cât se ajunge la o scădere a cantităţii substanţelor hormonale de inhibare a ovulaţiei, ca să nu dea acele reacţii secundare, cu atât mai mult e abortivă.

 Boli favorizate de pilulă

După vârsta de 35 de ani pilula nu se mai administrează. De ce dintr-o dată, după 35 de ani, nu mai e voie să se administreze pilula?

 Fiindcă ea produce şi favorizează o mulţime de boli cronice. Pilula produce aceleaşi boli cronice şi înainte de 35 de ani, materialele care au venit din străinătate au dovedit că chiar prin întreruperea pilulei după ani de zile, nu se poate stopa cursul acestor boli.

 Aceste boli sunt date de acel stoc de hormoni care rămân în organism. Mai ales afecţiunile cardiace.

Vedeţi, în momentul în care se ia pilula, organismul este de fapt păcălit. Asta ce înseamnă? Fiind pus în repaus ovarul, el reacţionează ca şi cum femeia este gravidă. Acesta este motivul pentru care, luând ani de zile pilula, organismul reacţionează(în tot acest timp) ca şi cum ar avea o sarcină. Şi atunci cresc cheagurile, apar acele tromboflebite, creşte colesterolul, creşte hipercoaguabilitatea sângelui. Colesterolul duce la acele boli cardiace, apar toate celelalte reacţii secundare, de obezitate ca sa nu mai spun, te simţi ca şi în sarcină.

Ştim bine că pilula, după ani de zile de administrare, poate duce la tromboflebite. Tromboflebitele sunt cele care în 2/3 din cazuri duc la tromboflebite profunde, cronice. 2/3 din tromboflebite sunt date de pilulă.

De ce credeţi că după ani de zile de pilule se ajunge la un cancer de sân sau la cancer de col? După varsta de 25 de ani, pilula creşte cel puţin cu 4 % riscul de cancer la sân. Cancerul de col uterin, la fel. Apoi cancerul de piele, este favorizat de pilulă. La fel diabetul zaharat, accidentele cerebrale vasculare sunt date în mare parte de pilula luată ani şi ani de zile. Am avut cazuri în care primeam bilete de la institutul inimii că într-adevăr anumite femei aveau o hipertensiune arterială gravă la bilă sau insuficienţă cardiacă sau infarct miocardic făcut din cauza unui exces de pilule luate peste 10 sau chiar 20 de ani.

Şi atunci au venit occidentalii, ginecologii nemţi, şi au zis: nu mai dăm pilula, că iată, rezolvă mici lucruri şi dă mari necazuri: provoacă sterilitate, chiar şi tulburări mari de ciclu, provoacă atâtea şi atâtea boli.

Dr. Rudolf Einman împreună cu ceilalţi ginecologi au spus că este cel mai ucigaş medicament care a existat vreodată şi care se dă acestor tinere. De ce credeţi că, după 35 de ani, dintr-o dată nu se mai dă? În Germania, după ce au murit atâtea tinere şi într-un singur an au fost 370 de accidente vasculare cerebrale, 4 dintre ele au murit, între 14 şi 25 de ani, s-a pus problema şi au fost daţi în judecată aceşti ginecologi. Avem decese, dovedite ştiinţific, că sunt din cauza pilulei. Şi atunci au recunoscut ginecologii şi oamenii de ştiinţă că e adevărat şi s-a impus o listă întreagă de analize înainte ca să se dea această pilulă.

Să ştiţi că se poate renunţa la ea în toate aceste afecţiuni. Chistul se rezolvă la prima naştere de obicei, tulburările menstruale se rezolvă la doi ani după primul ciclu menstrual. Este normal ca aceste

tulburări să existe. Ciclul nu se reglementează decât după doi ani. Să nu mai vorbim de endometrioză, care apare de obicei din cauza avorturilor. Şi cu pilula nu rezolvi ceea ce ai stricat cu avortul.

Dar ştiţi ce fac medicii, mai ales în occident? Mai mult de 4-8 luni nu recomandă pilula. La noi în ţara după 8 luni nu se opreşte. În occident după 8 luni se face pauză. La noi nu se face pauză. Se dă 3 ani, 2 ani, 5 ani. După un singur an deja, o tânără a fost paralizată. După un singur an pot apărea efectele, pentru că depinde de fiecare organism cum reacţionează la pilulă. Sunt persoane care au o hipercolesterolemie familială, altele care au înclinaţie spre diabet, altele care au atâtea şi atâtea probleme şi pilula nu face decât să le agraveze, inclusiv hepatitele. Mamele noastre, în trecut, nu se tratau cu pilulă, şi totuşi câţi copii năşteau? Sterilitatea, se ştie, că este dată de pilulă după ani şi ani de zile, bombardează, v-am spus, această mucoasă uterină.

Singurul lucru de care încă se miră medicii şi este cu semn de întrebare: depresia nervoasă. De ce pilula dă depresie nervoasă? Eu am încercat să explic cu acest avort hormonal. Foarte mulţi încearcă să dea vina pe altceva, dar nu ştiu pe ce putem să dăm vina. Majoritatea elevelor care vin şi îmi spun că din cauza unui chist ovarian iau această pilulă de un an sau doi, la toate le spun să întrerupă. Iei 4 luni ca în Germania, iei 6 luni. Dacă nu se rezolvă după 8 luni, întrerupi, că n-o să se rezolve nici după 2 ani, dimpotrivă, rămâi sterilă.

 (dr. C. Todea-Gross – Conferinţă la Oradea 2004)