Cum funcţionează şi mai ales cum eşuează pilula?

 (Informaţie preluată de la Asociaţia Pro-Vita Media – http://www.provita.ro/)  

 

Autor: © John Wilks, medic farmacist, M.P.S., M.A.C.P.P., octombrie 1998 Materialul este publicat cu acordul dr. John Willks.
 

Întrebare: Medicul mi-a prescris contraceptive orale. Am citit că există diferite tipuri de astfel de pilule. Aţi putea să-mi daţi mai multe date despre ele?

Răspuns: „Pilula”, cum e numit acest medicament în mod obişnuit, este făcută după două formule: pilula numai cu progesteron (PP) şi pilula contraceptivă orală combinată (PCOC).  PCOC conţine un estrogen, cel mai frecvent etinil estradiol, şi un progesteron, fie levonorgestrel, fie noretisteron. Formulele fixe ale pilulei combinate conţin aceleaşi nivele de estrogen şi progesteron pentru 21 de zile, urmate opţional de 7 tablete de zahăr. Noile versiuni conţin nivele hormonale care variază de 2-3 ori pe lună (de aici şi denumirea de bi-fazice şi tri-fazice dată unor asemenea produse). În ultimii câţiva ani, a fost scoasă pe piaţă pilula combinată ce conţine gestoden sau desorgestrel, ca o componentă a progesteronului. Aceste produse sunt cunoscute ca fiind a treia generaţie de progesteroni. Ele sunt făcute după o formulă cu doză fixă, de exemplu, Minulet®, sau după o formulă tri-fazică, de ex., Tri-Minulet®. Ele nu sunt foarte populare deoarece dublează riscul femeii de a face cheaguri de sânge.

Întrebare: Cum funcţionează de fapt pilula?

Răspuns: Există patru moduri în care pilula acţionează pentru a împiedica spermatozoidul să fecundeze ovulul. În primul rând, hormonii din pilulă încearcă să oprească expulsia ovulului din ovar în fiecare lună. Acest proces este cunoscut sub numele de suprimarea ovulaţiei. Cercetările arată că nici pilula doar cu progesteron, nici cea cu formulă combinată, cu progesteron şi estrogen, nu opresc întotdeauna  ovulaţia.

În al doilea rând, toate tipurile de pilulă provoacă schimbări ale mucusului cervical, produs de organismul dvs. Mucusul cervical se poate îngroşa, făcând dificilă fecundarea ovulului de către spermatozoid.

În al treilea rând, toate tipurile de pilulă provoacă schimbări ale învelişului uterului (cunoscut sub denumirea de endometru). Sub influenţa substanţelor chimice din pilulă, învelişul uterului nu dezvoltă densitatea necesară. Veţi observa că menstruaţia dvs. este mai uşoară, când luaţi contraceptive. Asta din cauza că endometrul nu s-a dezvoltat complet. Dar această schimbare mai înseamnă de asemenea şi faptul că uterul nu se află într-un stadiu propice de dezvoltare pentru a permite unui ovul fecundat să nideze (proces, care se mai numeşte implantare). Această acţiune a pilulei va fi discutată mai jos.

În al patrulea rând, pilula provoacă schimbări în mişcarea trompelor uterine (falopiene). Acest efect poate reduce posibilitatea ovulului de a fi fecundat.

Este foarte important să înţelegeţi că nici unul dintre aceste moduri prin care acţionează pilula nu este complet sigur. Ovulaţia nu este suprimată întotdeauna, mucusul cervical nu împiedică întotdeauna deplasarea spermatozoizilor, deteriorarea învelişului uterului, uneori, permite implantarea, iar modificarea motilităţii trompelor uterine nu opreşte întotdeauna fecundarea ovulului de către spermatozoid ca să creeze o nouă persoană umană.

Întrebare: Cred că aveţi dreptate deoarece o prietenă de-a mea a rămas însărcinată, chiar dacă lua pilula în fiecare zi. Mie medicul mi-a spus că pilula împiedică apariţia sarcinii şi sper că este corect, dar, totuşi, sunt puţin îngrijorată.

Răspuns: Îngrijorarea dvs. este rezonabilă.  Sarcina prietenei dvs. este cea mai evidentă şi mai simplă dovadă că cele 4 acţiuni ale pilulei, legate între ele, nu funcţionează „reuşit” la fiecare femeie. În teorie, aproape nici o femeie nu ar trebui să rămână gravidă, atunci când ia pilula. Reuşita teoretică a pilulei combinate este de 99,66%. Aceasta înseamnă că doar 0,34% sau 34 de femei din 10.000 ar trebui să rămână însărcinate. Realitatea este că pilula combinată previne o sarcină la doar 90-96% din femei. Cu alte cuvinte 4-10 femei din 100 în decursul unui an rămân însărcinate. Jurnalista pe teme medicale şi de ştiinţă Melissa Sweet a publicat cifre „ce ţin de realitate” în acelaşi sens.

Întrebare: Dar dacă pilula nu funcţionează atât de bine, cum eşuează ea de fapt?

Răspuns: O parte a răspunsului la această întrebare este că unele femei uită să ia pilula în fiecare zi. Omiterea unei singure pilule este de ajuns ca ovulaţia să apară. Chiar şi companiile de medicamente sunt de acord că neglijarea unei singure doze este importantă. Poate apărea ovulaţia care duce la sarcină. Iată de ce în instrucţiunile de folosire din pachetul de pilule se recomandă utilizarea prezervativului sau a diafragmei, chiar dacă aţi întârziat cu doar 12 ore să luaţi pilula zilnică. Producătorii pilulei sugerează de asemenea să se folosească timp de 7 zile prezervativul  sau diafragma din cauza riscului apariţiei ovulaţiei şi sarcinii.

Un alt motiv pentru care unele femei rămân gravide în timp ce iau pilula îl poate constitui dereglările stomacale, care produc vomă sau diaree. Aceste manifestări pot preveni absorbţia totală a dozei pilulei în organismul femeii. Absorbţia incompletă a unei doze are acelaşi efect cu neglijarea unei doze şi atunci poate apărea ovulaţia. Din nou, producătorii pilulei recomandă utilizarea prezervativului sau a diafragmei timp de 7 zile complete pentru a preveni fecundarea.

Un al treilea motiv pentru care poate apărea o sarcină la femeile care iau pilula ar putea fi interacţiunea pilulei cu antibioticele (cum ar fi, amoxicilina, co-trimoxazol, tetraciclina, eritromicina şi amfotericina), cu dozele mari de vitamina C, cu medicamente anti-epileptice, cu barbituricele şi rifampicina (utilizată în TBC). Efectul interacţiunii este reducerea cantităţii de hormoni absorbiţi. De aceea poate apărea ovulaţia.

Întrebare: Dar prietena mea nu a avut nici una din situaţiile descrise mai sus. Ea îşi lua pilula întotdeauna în timpul micului dejun, nu a avut nici o dereglare stomacală şi nu a luat nici un alt medicament. Cum se face că acum e însărcinată?

Răspuns: Un posibil răspuns este că prietena dvs a avut ceea ce se numeşte „ovulaţie spontană”. După cum sugerează numele, o femeie are ovulaţie chiar dacă îşi ia pilula regulat, nu este bolnavă şi nu ia alte medicamente.

Dovada că ovulaţia spontană (uneori numită şi ovulaţie scăpată) apare chiar în condiţii de sănătate perfectă a fost pentru prima dată demonstrată de către dr. Nine Van der Vange, de la Universitatea de Stat din Utrecht, Olanda, Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie, în 1984.

Dr. Van de Vange a folosit un ecograf cu o rezoluţie mare, care a arătat vizual că femeile aveau ovulaţie, atunci când luau pilula cu doză mică de hormoni prescrisă pe larg femeilor.  Testul de sânge a arătat că ovulaţia se produce totuşi.  Pilula poate avea o rată a ovulaţiei spontane de 17 ovulaţii la 100 de femei care folosesc pilula într-un an de zile.

Alţi cercetători au arătat că pilula cu doză mică de hormoni dă chiar o rată mai mare a ovulaţiei spontane de aproximativ 27 de ovulaţii la 100 de femei pe an.

Întrebare: Unii oameni spun că pilula este abortivă. Ce înseamnă aceasta şi, în general, este acest lucru adevărat?

Răspuns: Înainte de a răspunde la această întrebare, este foarte important să avem o înţelegere corectă a termenilor-cheie biologici legaţi de sarcină. Următoarele definiţii au fost acceptate în textele fundamentale medicale timp de decenii.

„Concepţia” se referă la momentul în care spermatozoidul penetrează şi fecundează ovulul, care ia forma unui zigot viabil.  Concepţia nu se referă la procesul de implantare a noului embrion uman creat, care este un eveniment separat, ce apare într-a 7-a sau a 8-a zi după concepţie. O femeie devine însărcinată datorită faptului că s-a produs concepţia, nu deoarece s-a produs implantarea. Această distincţie este importantă.

În momentul exact şi unic al concepţiei, o femeie este „însărcinată” cu un „nou individ uman”. Aceasta este o descriere medicală informată şi precisă. Aceeaşi terminologie o utilizează şi prof. John Dwyer, medic specialist în SIDA şi cercetător, cunoscut în Australia,  care a descris  momentul în care spermatozoidul penetrează ovulul ca fiind momentul creării „unui individ nou şi unic”. Un scriitor pe teme medicale bine cunoscut, prof. Derek Llewellyn-Jones, autor al volumului Everywoman (Fiecare femeie), a scris, de asemenea, că atunci când materialul genetic masculin din spermatozoid se uneşte cu materialul genetic feminin din ovul, „se formează un nou individ”.

Împiedicarea apariţiei concepţiei, adică împiedicarea spermatozoidului de a se uni cu un ovul, se numeşte contracepţie. Prezervativele, diafragmele, spermicidele, vasectomia, ligatura tubară sunt descrise exact ca metode de contracepţie. Evident, orice medicament sau mecanism folosit după  ce concepţia a apărut, nu poate fi numit „contraceptiv”.

Termenul corect pentru descrierea oricărei interferenţe în cursul sarcinii, după ce concepţia s-a produs, este „abortiv”. Aceasta e descrierea biologică exactă pentru orice medicament sau mecanism care pune capăt sarcinii, o dată ce concepţia s-a produs.

Este bine de ştiut că multe dicţionare medicale importante definesc termenii de „concepţie”, „sarcină” şi „contracepţie” ca în modurile descrise mai sus.

Este necinstit din punct de vedere medical să deviezi de la aceste definiţii. Şi totuşi, exact acest lucru au început să-l facă recent unii oameni de ştiinţă.  Ei încearcă să spună că începutul sarcinii are loc la implantare, nu la fecundare. Dar, aşa cum am spus mai înainte, implantarea apare la 7-8 zile după ce noua persoană umană şi-a început deja existenţa. Sarcina şi noua viaţă umană au deja câteva zile, în momentul în care apare implantarea.

Prin urmare, ceea ce încearcă aceşti medici să sugereze este să-i facă pe aceşti oameni să creadă că medicamentele abortive, cum este pilula, sunt doar medicamente contraceptive. Aţi observat schimbarea ingenioasă a definiţiilor pe care doresc să o impună aceşti oameni de ştiinţă? Redefinind momentul sarcinii şi al începerii vieţii umane, redefinim caracteristica-cheie a medicamentului, a modului lui de funcţionare!

Evident, mulţi oameni sunt împotriva medicamentelor abortive, deoarece sunt conştienţi că astfel provoacă pierderea vieţii umane. Nu atât de mulţi oameni au obiecţii la metodele de contracepţie (prezervative, diafragme etc.), deoarece aceste metode împiedică crearea noii vieţi umane. Prin urmare, dacă oamenii de ştiinţă reuşesc să convingă populaţia că viaţa umană începe după implantare, probabil că majoritatea oamenilor nu va avea nici o obiecţie la pilulă. Ei vor fi păcăliţi şi făcuţi să creadă că viaţa umană încă nu a început în momentul în care pilula şi-a exercitat efectul său anti-implantare.

Întrebare: Dar cum dovediţi că pilula acţionează ca un medicament abortiv?

Răspuns:  Răspunsul la această întrebare poate fi găsit comparând rata ovulaţiei spontane şi rata sarcinilor la femeile care iau pilula. Rata ovulaţiei spontane a fost raportată ca fiind egală cu 27 de ovulaţii la 100 de femei care iau pilula pe an. Dar rata sarcinii detectate este mult mai mică, de aproximativ 4 sarcini la 100 de femei care iau pilula pe an.

După cum puteţi vedea, există o mare diferenţă între numărul de femei cu ovulaţie (27) şi numărul sarcinilor detectate (4). Ce s-a întâmplat în organismul femeii în scopul reducerii ratei mari a ovulaţiei la un număr atât de mic de sarcini? Sugerez că un răspuns la această întrebare importantă este că sarcinile s-au produs, deoarece s-a produs ovulaţia şi fecundarea, dar unele dintre ele au fost eliminate din cauză că implantarea nu a putut avea loc. Pilula a deteriorat învelişul uterului, stopând implantarea.

Întrebare: Vorbiţi despre pilula care deteriorează învelişul uterului, dar ce înseamnă aceasta de fapt?

Răspuns:  Acest proces de implantare a embrionului uman în învelişul uterului este un proces foarte complex şi delicat. Ataşarea adecvată şi implantarea reuşită a embrionului se află sub observaţia şi controlul unei game largi de „factori de implantare”. Aceşti factori chimici, pe numele lor interleukine, PAF şi LIF, produc de fapt ceea ce se numeşte în limbajul medical „inter-comunicarea” între embrion şi celulele care acoperă interiorul uterului. Adică, celulele noului embrion uman şi celulele învelişului uterin comunică chimic între ele. Scopul acestei comunicări chimice este ca uterul să fie complet pregătit şi gata să se lege cu embrionul uman, când acesta încearcă să se implanteze.

Rolul pilulei în tot acest proces este să modifice nivelele acestor factori de implantare. O cantitate prea mare de estrogen şi progesteron din pilulă provoacă schimbări periculoase pentru nivelele factorilor de implantare. Cercetări recente au arătat că implantarea eşuează dacă nivelele de estrogen şi progesteron sunt prea mari.

Din cauza nivelelor mărite ale acestor doi hormoni, embrionul în vârstă de o săptămână nu se poate prinde de uter. Comunicarea dintre celule eşuează, dezvoltarea propice a uterului nu se produce, iar embrionul moare din cauza lipsei de hrană, care îi este în mod normal furnizată de învelişul uterului. De fapt, s-a demonstrat că nivelele greşite de progesteron artificial provoacă subţierea foarte mult a uterului, făcând implantarea imposibilă.

Puteţi înţelege acest concept mai bine gândindu-vă la exemplul unei navete spaţiale căreia i se sfârşesc rezervele de combustibil şi oxigen, şi care are nevoie urgentă să se întoarcă la staţia orbitală să se alimenteze. Staţia-mamă şi naveta comunică una cu alta aşa încât naveta ştie spre ce platformă de cuplare să se îndrepte. Important este că staţia-mamă ştie ce platformă să pregătească. Dacă această comunicare electronică eşuează – asemenea „inter-comunicării” întrerupte de pilulă – naveta se poate cupla la o platformă greşită, se poate detaşa de staţia-mamă, iar echipajul poate muri din cauza lipsei de hrană şi oxigen. Sau poate ajunge la platforma corectă, dar acolo să nu găsească aparatul de cuplare la locul său. Din nou, cuplarea celor două navete eşuează din cauza comunicării greşite, iar echipajul moare.

La fel, atât în învelişul uterului cât şi în embrionul uman de 7-8 zile, există un grup special de molecule care se numesc integrine (proteine integrative ale membranei celulare). Integrinele sunt numite şi „molecule de aderare”. Cercetătorii au arătat că aceste molecule de aderare ajută în mod semnificativ procesului de implantare. Întorcându-ne înapoi la exemplul cu procesul de cuplare între naveta spaţială şi staţia-mamă, integrinele pot fi asemănate cu o ancoră cu gheare care „ţine” embrionul uman lipit de uter, până când procesul de implantare este complet. S-a demonstrat că hormonii artificiali din pilulă deteriorează abilitatea integrinelor – „ghearele” care ajută embrionul să se implanteze – de a funcţiona adecvat. Din cauza periclitării funcţionării propice a integrinelor, perioada limitată de timp în care embrionul uman se implantează, cunoscută sub numele de „fereastră de implantare”, este redusa sau putem înţelege că „fereastra de implantare se închide”. Ca rezultat, persoana umană, în stadiu embrionar, moare.

După cum vedeţi, pilula acţionează ca un mare distrugător al comunicării dintre embrion şi endometru.

Întrebare: Bine, dar cred că toată această discuţie despre începutul „vieţii umane” când se uneşte spermatozoidul cu ovulul pare un pic ciudată. Nu e vorba aici doar de un ghem de celule?

Răspuns: Aceasta este o chestiune extrem de importantă. Gândiţi-vă la următoarea problemă: Să presupunem că spermatozoidul şi ovulul uman s-au unit şi veţi fi de acord că rezultatul este ceva uman. Dar ce este acel „ceva”? Pentru a răspunde la această întrebare, gândiţi-vă ce i se mai adaugă acelui ghem de celule,  care se prinde de învelişul uterului  şi creşte timp de 40 de săptămâni, până când devine bebeluşul care se naşte?  Această îngrămădire de celule primeşte trei lucruri importante de la mamă: un loc unde să stea (uterul), hrană şi oxigen. Dacă spunem că îngrămădirea de celule nu este umană la început, atunci trebuie să demonstrăm că există ceva magic, în legătură cu locul unde embrionul se dezvoltă, cu ce se hrăneşte şi ce bea, fapt care-l face să se transforme dintr-o fiinţă neumană în una umană. Dar cred că veţi fi de acord că nu există nici o magie la mijloc.

Prin urmare, singura concluzie logică poate fi că omul este uman de la concepţie deoarece provine de la doi părinţi umani. E foarte uşor să fii indus în eroare de aparenţa embrionului („arată ca un ghem de celule”) sau „domiciliul” – flotant sau recent prins de învelişul uterului. Dar aceste caracteristici superficiale sunt nerelevante. Trebuie să ne uităm la ceea ce este el în esenţă, nu la modul în care arată. Este o persoană umană la fel ca şi noi, singura  diferenţă este că încă nu s-a dezvoltat complet.

Întrebare: Ce puteţi spune despre pilula de-a doua zi? Nu-i aşa că funcţionarea sa împiedică apariţia sarcinii?

Răspuns: Pilula de-a doua zi conţine o doză foarte mare de hormoni feminini, estrogen şi progesteron. Doza de progesteron dintr-o pilulă de-a doua zi este de 10-20 de ori mai mare decât cantitatea de progesteron din pilula zilnică. Doza de estrogen din pilula de-a doua zi este şi ea foarte mare: aproximativ de 5 ori mai mare decât doza pilulelor zilnice. După cum vedeţi aceste doze sunt mult mai mari decât pilula zilnică pentru controlul naşterilor. Acum, dacă  pilula zilnică poate acţiona ca un abortiv chimic în doze mici, ar fi rezonabil să ne gândim că pilula de-a doua zi acţionează la fel ca o substanţă abortivă.
© John Wilks medic farmacist, M.P.S., M.A.C.P.P., octombrie 1998
E-mail: bpharm@ozemail.com.au Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
Fax: +61 2 9624 1072 (Australia )

Traducere Asociatia Provita Media(http://www.provita.ro/index.php/contraceptia/)

One thought on “Cum funcţionează şi mai ales cum eşuează pilula?

  1. admin Post author

    – Sterilitatea: nu puţine femei suferă de aşa-numita „sterilitate post-contraceptivă”, aceasta instalându-se după mai mulţi ani de folosire a contraceptivelor; după întreruperea lor, nu mai rămân însărcinate; după mai mulţi ani de utilizare a CO se instalează şi riscul avorturilor spontane. (Manfred van Treek.: Das Kontrazeptions-Syndrom: Gesundheitsschädigung durch die Anti-Baby-Pille; unter dem Aspekt der Beeinträchtigung der Monatsblutung durch die Pille / Manfred van Treek. – 2. Aufl. Abtsteinach/Odw.: Derscheider, 1997 ISBN 3-930533-02-2 . pag.20).

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *